Intrarea Domnului în Ierusalim inaugurează ultima săptămână din viață Să pământească. Astfel, din aceasta zi începe Săptămână Patimilor. În toate bisericile se oficiază în fiecare seara Deniile, slujbe prin care credincioșii sunt chemați să-L însoțească pe Hristos pe drumul crucii, până la moartea și Învierea Sa.
Mântuitorul intra în Ierusalim călare pe mânzul asinei, înconjurat de cei 12 Apostoli. Evanghelistul Matei spune că ucenicii I-au adus lui Hristos asina și mânzul: Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus vesmintele, iar El a șezut peste ele (Matei 21, 7), în vreme ce Sfântul Evanghelist Luca vorbește despre faptul că Hristos S-a așezat pe mânz, nu pe asină (Luca 19,35). Între Evangheliști nu exista contradicție. Hristos a intrat în Ierusalim șezând pe mânzul asinei. Ucenicii au adus mânzul la Hristos, dar împreună cu mânzul au adus și asina. Iar atunci când Matei spune că s-a așezat peste ele, nu a vrut să spună că Hristos S-a așezat în același timp și pe asină și pe mânz. Aceste cuvinte pot fi interpretate în doua chipuri diferite. În primul rand, a șezut peste ele se refera la hainele pe care ucenicii le-au așezat pe mânz, iar în al doilea rând se poate interpreta că Hristos a șezut mai întăi pe asină și mai apoi pe mânz, ceea ce simbolizează că mai întăi s-a odihnit în sinagoga iudeilor, iar mai apoi în poporul ce venea dintre neamuri.
Mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântari de bucurie: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine intru numele Domnului (Ioan 12,13). Erau strigate de biruință și de slava, pentru că cei mai mulți credeau că a venit Mesia care avea să îi elibereze din robia lor față de romani. Vedeau în El un stăpân lumesc care urma să le dăruiască eliberare națională. Arhiereii, cărturarii și fariseii simțeau că prezenta lui Iisus constituia o amenințare pentru poziția și autoritatea lor. De aceea, nu pierd timpul. Încep de îndată să puna la cale planurile fărădelegii. Și își fac bine treaba pentru că ovațiilor mulțimii din ziua duminicii, „Osana”, le vor lua locul peste puține zile strigătele „Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!”…
Din Scriptură reținem că mulțimea își arunca hainele înaintea lui Hristos. Menționăm că după căderea în păcat, omul primește hainele de piele și pierde Raiul. Gestul acesta de a le pune înaintea lui Hristos, denota că nu mai avem nevoie de ele, că prin unirea cu Cel care a biruit moartea, devenim moștenitori ai Raiului.
Tradiții în Duminica Floriilor. De ce se sfințesc ramuri de salcie în ziua de Florii.
Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot. După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă, pe care le va păstra într-un loc curat, de regulă lângă o icoană. Această salcie se consideră că are puteri nebănuite și în vreme de necaz sau boală va fi de ajutor celui care o folosește.
O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.
Pe de altă parte, ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.
Ramul de salcie adus din biserică la florii este bun de dragoste, și cei bătrâni ating cu ei pruncii și pruncele pentru a crește.
În unele zone ale țării se obișnuiește ca ramurile de salcie să fie puse și la mormintele rudelor, în acest mod aceștia vor ști că se apropie Paștele.
De asemenea, unele persoane folosesc crenguțele de salcie pentru a se lega cu ele în jurul taliei, să nu-i doară mijlocul și să fie rezistenți la muncile câmpului ce vor urma.
În ziua de Florii e bine să umbli încins cu o nuia de salcie de la biserică, să nu te doară șalele.
Obiceiuri în Duminica Floriilor la sate
Obiceiurile din ziua de Florii au legătură în general cu bunul mers al vieții și al treburilor, iar la sate oamenii păstrează o serie dintre aceste obiceiuri menite să atragă binele și să asigure o bună continuitate a evenimentelor din viața acestora.
Astfel, în ziua de Florii, în unele regiuni, în toate casele se coc atâtea pâini de grâu câți membri are familia, dar pâinile variază ca formă și mărime conform vârstei celor din familie. Aceste pâini se împletesc din aluat de grâu cu grijă și se înfrumusețează cu figuri sau cruci tot din același aluat. Pâinile se vor da de pomană celor săraci pentru a fi feriți de probleme și necazuri.
Alt obicei specific zilei de Florii este acela ca fetele să fiarbă, la miezul nopții spre Florii, apă cu bucuioc și să se spele cu ea pe cap a doua zi pentru a avea păr frumos și strălucitor. Această apă o pun apoi la rădăcina unui păr înflorit, spunând: “Cât de frumos e părul înflorit, așa de frumoasă să fiu și eu; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!”
În ziua de Florii unele gospodine scot hainele și veșmintele la aer în curte. Acestea se scutură de praf și, în plan simbolic, de rău și de urât.
Superstiții în Duminica Floriilor. Ce se spune despre vreme de Florii.
Ziua de Florii aduce cu ea superstiții legate, în principal, de cum va fi vremea de Paște sau cum va fi timpul în vara ce va urma.
Se spune astfel că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.
O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.
Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur.
Nu se spală pe cap, ca să nu înfloare ca pomii.
Discussion about this post