Sandra Dewey, preşedintele departamentului de producţie al HBO Max, a declarat pentru Variety că platforma „încă elaborează” o strategie pentru a reintroduce celebrul film.
„Ne mişcăm încet şi atent şi cred că acesta este răspunsul corect. Va fi reintrodus, dar după ce va fi plasat în context”, a spus Dewey.
„Nimeni nu vrea să scoată din conţinut scene – şi există multe – care conţin insensibilitate rasială. Considerăm că este nevoie de crearea unui cadru în discursul de astăzi”, a continuat reprezentaanta HBO Max.
Dewey, care de asemenea supraveghează operaţiunile de afaceri pentru TNT, TBS şi truTV, a dezvăluit că încă înainte de scandalul „Pe aripile vântului”, HBO Max a avut şi discuţii interne despre anumite elemente din seria clasică de animaţie „Looney Tunes”.
Clasicul film ”Gone with the Wind/ Pe aripile vântului” (1939, în regia lui Victor Fleming), cu Clark Gable şi Vivien Leigh, a fost scos de HBO de pe platforma de VOD, HBO MAX, de teama reacţiilor negative pentru modul în care prezintă persoanele de culoare, relatează New York Times.
Filmul premiat cu 8 Oscaruri evocă o plantaţie de sclavi din Atlanta şi spune povestea de dragoste dintre Scarlett O’Hara şi Rhett Butler în contextul războiului civil american.
”Pe aripile vântului” a fost mereu criticat de o parte a societăţii americane pentru modul în care prezintă sclavii şi pentru că a romanţat sclavia şi războiul civil. Cu toate acestea, Hattie McDaniel a devenit prima actriţă de culoare premiată cu Oscar pentru rolul lui Mammy, sclava de casă a familiei O’Hara care deţinea plantaţia Tara.
Asemănări izbitoare cu cenzura comunistă
1971 a fost marcat de aşa-numitele teze din iulie, o directivă a lui Nicolae Ceauşescu de a controla orice enunţ apărut public. Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor s-a reactivat în forţă, după câţiva ani de liberalizare. Traumele provocate conştiinţei româneşti în acea perioadă sunt departe de a fi vindecate. Scriitorul Dan Culcer, emigrat în Franţa în urmă cu patru decenii, îşi aminteşte că, din cauza tezelor din 1971, alături de colegii săi, a fost nevoit să renunţe la 3 pătrimi din textele pregătite pentru revista Vatra din Tg.Mureş.
Arbitrariul a dus la auto-cenzură & mediocritate
Dan Culler: Eu aveam o frază pe care le-o spuneam colegilor „dacă nu ne dăm cu fruntea de pragul de sus, adică de limita maximă, nu o să știm niciodată care e pragul de sus.” Adică în loc să ne încovoiem dinainte, să ne supunem la ceva ce nu era clar, era preferabil să stăm drepți și să încercăm să vedem care e limita, lovindu-ne. Asta este marea nenorocire a întregii epoci în care am lucrat în presă, această nenorocire vine din faptul că majoritatea publiciștilor credeau că știu unde este limita și se supuneau acestei limite și nu încercau să corecteze și să lărgească spațiul în care se întâmplau lucrurile. Asta a provocat o scădere a nivelului presei, inclusiv cea a presei literare, unde funcționa, nu numai cenzură instituțională, ci și autocenzură, ci și cea intermediară, modelul fricoșilor, al oportuniștilor.
Dizidenţii erau calomniaţi, concediaţi, izolaţi
Când apărea câte un recalcitrant, prima grijă a Securităţii era să îi izoleze. Oamenii erau manipulaţi să îi urască pe oponenţi. Cei care nu cădeau în capcana calomniilor despre protestatar, se depărtau de frică.
Discussion about this post