Oare ce este mai exact Francmasoneria? Mulți dintre dumneavoastră au auzit, măcar o dată, întâmplător sau nu despre acest așa zis „club elitist”, „organizație filantropică”.
De asemenea, mai mult ca sigur că aceste noțiuni v-au trezit interesul și, în mod cu totul aparte v-ați adresat multe întrebări sau ați început să puneți întrebări, să cercetați din pură curiozitate subiectul, căutând în tratate, cărți și chiar și în presă, mediu online amănunte care să vă edifice și să vă formeze o părere.
Una dintre multele întrebări rămase în suspensie, în mod cu totul special o constituie problema capitală care are legătură cu impunerea și acceptarea acestei organizații ca fiind capabilă de a fi considerată o religie, în sensul propriu – zis al termenului.
***
Trebuie să ne aducem aminte de faptul ca (Franc)Masoneria a avut acel statut de organizaţie secretă (recent metamorfozată în secretă), cu formă de sociabilitate specific continentală, secretă, mistică şi etică. De altfel, lojile (franc)masonice secolului al XVIII-lea s-au construit exact pe structura vechilor corporaţii medievale pe meserii (masoneria operativă).
Dar, în contextul conversiei structurilor societăţii şi mai ales al expansiunii pieţei de desfacere şi muncii salariale, corporaţiile profesionale au fost confruntate din ce în ce mai acut cu criza internă care a accentuat cererea de capitaluri.
«Leagănul» (franc)masoneriei moderne speculative, filosofice este considerat a fi Scoţia şi apoi Anglia urbană. În acest spaţiu, în jurul anului 1600, dintre toate meseriile artizanale tradiţionale, fiind singurele care şi-au asumat riscul calculat şi au «înfruntat» trecerea la condiţiile concurenţiale impuse de piaţa de desfacere. Totodată cererea crescândă de forţă de muncă specializată şi de capital, care s-a adaptat tuturor acestor exigenţe au fost corporaţiile care i-au reunit pe constructorii zidari (denumiţi masons).
În procesul de «renovare», corporaţiile acestor „fraţi” masoni, cu abilitate şi-au deschis treptat porţile, admiţând, contra unei taxe de înscriere deloc neglijabile şi direct proporţională cu venitul şi membri străini de această meserie, «oameni de bine preocupaţi să primească lumina masonică şi de a o păstra în secret», transformându-se astfel în «societăţi ale masonilor liberi» (free masons).
Modernitatea a pătruns aşadar pas cu pas în structurile instituţionale neschimbate în ansamblu şi perpetuate însă în cadrul unui corp social şi al unei societăţi în curs de remodelare şi «reasamblare». Pe lângă acea stare de conviviabilitate tradiţională oferită şi prin păstrarea aşa-ziselor «mistere» profesionale, atelierele muncitorilor masoni erau atractive deopotrivă, atât pentru comercianţi şi «gentlemani Masons» recrutaţi conform unei reguli generale din rândul notabilităţilor locale, cât şi din punct de vedere cultural.
Maeştrii constructori avea au acea „aură legendară” fiind cumva recunoscuţi drept oameni cu un orizont larg al cunoaşterii, buni practiceni ai scrisului şi cititului şi renumiţi pentru cunoştinţele deţinute atât în domeniul ştiinţelor matematice şi mecanice, cât şi din sfera artelor şi arhitecturii (civile, fortificaţii urbane şi militare).
Ataşamentul şi acel tip de angajare faţă de cei care promovează anumite virtuţi seculare (precum onoarea, cinstea) au fost asociate acelui fals ideal, transpus prin noţiuni de „devotament” sau ceva legat de sfera „cultului prieteniei.” Aici, francmasonii au speculat abil ideea, cu sinonime folosite precum : uniune, fraternitate, înţelegere, concordie, armonie.
De altfel, sinceritatea, buna cuviinţă, plăcerea, cumpătarea, înţelepciunea fac parte din temele de dezbatere şi reflecţie ale tuturor atelierelor masonice, inclusiv, în actualitatea aceasta a post-modernității.
Ele se înscriu indirect în pledoaria pentru aşa zisă „nouă morală laică a existenţei”, susţinută de multe repere valorice alternative de substituţie la austeritatea comportamentală promovată de către mediul bisericesc, cel pur, neviciat.
Chiar dacă pe parcursul sinuosului fir istoric oficial omul a descoperit sau continuă să exploreze treptat nu doar plăcerea ci şi ştiinţa de a trăi, efectul de domino sau cel de influenţare tendenţioasă este aproape insesizabil. În mod direct, toate aceste schimbări mentale şi comportamentale sunt sau continuă să fie susţinute prin impunerea, organizarea în spaţiul public a unor sărbători populare, banchete, festivaluri etc.
Aceste forme de comuniune laică, conform puținelor mărturii scrise, erau însoţite de cântece şi refrene bachice, iar asemănarea este realmente frapantă cu toate cele care se petrec prin lojile tenebroase, în care se oficiază mereu noi ritualuri (ca cel al circulaţiei din mână în mână a cupei cu vin). În cadrul lojilor, la un moment dat, pentru a adormi vigilenţa multora, a demarat acea campanie „la modă” de a se face publicitate şi astfel a început să circule şi termenul de filantropia, cu o semnificaţie strict laică, spre deosebire de caritate, care are conţinut şi semnificaţie religioasă.
Stricto sensu, filantropia pune accent pe dragostea şi ajutorul omului faţă de semeni. Filantropia, binefacerea, umanitatea şi generozitatea se vor personaliza sub forma unor instituţii de asistenţă socială sau reuniuni şi acţiuni publice însoţite de colecte, destinate ajutorului social (cutia milei), sau crearea unor utilităţi proprii: biblioteci, restaurante.
Prezenţa publică a (franc)masoneriei şi influenţa ei civică prin iniţiative culturale şi sociale, cu implicarea directă în cadrul societăţii civile nu este doar consecinţa existenţei unor norme interne de conduită, «morală socială sau patriotică». Ele cumva au răspuns «nevoilor», înscriindu-se însă unei stări de spirit generală «de generozitate şi optimism» la care aproape toată «lumea se declară adeptă şi aderentă». Este , mai mult ca sigur, şi meritul discursului iluminist, care prin propaganda ideilor de fericire, fraternitate umană, toleranţă, progres a indus şi susţinut în cadrul opiniei publice această stare de spirit. Aici, pot cita faptul că prin anul 1777, la iniţiativa mediilor masonice filantrope este creat Journal de Paris, «organ central al binefacerii pariziene».. (D Poulot, Les Lumières, Ed. P.U.F, Paris, 2000).
Asemenea unui corolar, etica masonică «de regenerare morală a societăţii» se circumscrie „programului voluntarist al Omului Luminilor ca tip ideal.”Aceasta ar putea să constituie punctul de plecare ce duce către definirea metafizicii oricărei forme de etichetare, care este de facto o primă asumare a percepţiei destinului. De aceea (francm)masonii au acea imperioasă nevoie de a (se) eticheta, pentru a le confirma la un moment dat că ar avea propriile concepţii …adevărate. Numai că acesta este o falsă premisă, din moment ce tocmai aspiranţii masoni se simt în continuare atraşi din curiozitate de «amestecul» de mister şi legende care «au învăluit» secretele meseriei, asociate şi înnodate cu spiritul practic şi iniţiativele antreprenoriale care ar dezvolta încrederea în propriile capacităţi intelectuale şi creative.
La fel ca în actualitate, în cadrul elitei cultural-intelectuale s-a manifestat preocuparea care tot creează şi dezvoltă o literatură cu caracter republican. Aici îl pot cita pe J. Harrington, dimpreună cu acea cohortă de teoreticieni veniţi din câmpul gândirii teologice sau al societăţii în curs de laicizare, nu neapărat legaţi de mediile masonice precum A. Sidney, J. Locke, J. Toland.Ei au conceptualizat noile teorii despre guvernământ, individ şi drepturile lui naturale, iar după anul 1690, atelierelor masonice li s-au asociat şi elemente ale „noii nobilimi” rurale, iar cutumelor locale scoţiene şi engleze li s-au grefat idei politice şi practici născute din experienţa revoluţiei engleze.
Bibliografie:
1.Principii și metode ale Masoneriei operative într – un ghid al lucrărilor în Lojă
2.Francesco Brunelli-La dottrina dei primi gnostici, di T. Basilide, vescovo gnostico dei primi del ‘900:
3.Carlo Emanuele Ruspoli (Italiano)-„El Profeso y la masoneria”
***
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
***
Acest material a fost realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate!
Discussion about this post