Senatorul Ninel Peia, Chestor al Senatului a transmis un mesaj dedicat comemorării a 607 ani de la moartea domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Iată textul mesajului:
„Domnitorul Mircea cel Bătrân, eroul de la Rovine și Nikopole „s-a pristăvit” cum aflăm din Letopisețe, la 31 ianuarie 1418, fiind înhumat la Cozia, de unde veghează la existența Neamului Românesc.
Din timpul său, avem atestate județele, avem funcții în Divanul Țării. Mai bine de un deceniu și jumătate, din 1402, Mircea cel Bătrân a sprijinit degringolada din Imperiul Otoman, sprijinindu-l pe Musa contra lui Mustafa și Mohamed, toți trei fiii lui Baiazid.
La 1400, intuind nevoia ca Moldova să fie parte a luptei antiotomane, Mircea s-a aliat cu domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, bunicul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Înțelegerile cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, privilegiile acordate negustorilor ardeleni au făcut din domnia de 32 de ani a lui Mircea cel Bătrân aceea a unui important jucător geopolitic regional.
La finalul domniei sale, Mircea „încărcat de ani” a impus faimoasa Capitulație adică acceptarea suzeranității otomane în schimbul garantării autonomiei interne a Țării Românești. Capitulația lui Mircea precum și cea de la finalul domniei lui cel Mare au fost folosite în secolele XVIII-XIX, pentru a se obține independența. Deși textele origininare nu se păstrează, niciodată turcii nu au negat existența lor. Capitulația lui Mircea a fost amintită expres în Incrementa atcque Decrementa Aulae Othomanicae” de către Dimitrie Cantemir, semn că în veacul al XVIII-lea, otomanii știau de ea și țineau cont de ea. La fel, Capitulația Moldovei a fost analizată de Nicolae Costin, fiul lui Miron Costin.
Așadar, geniul militar și diplomatic al lui Mircea cel Bătrân a generat trăinicia statului și instituțiilor românești.
Voi încheia rândurile de față cu versurile poeziei „Mircea cel Mare și solii, scrise de către Dimitrie Bolintineanu”:
„Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă.
De deşarte vise să nu ne-nşelăm:
Moarte şi sclavie la străini aflăm.
Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.
Însă mai-nainte trebuie să ştim
Pentru ea cu toţii martiri să murim!.
Căci fără aceasta lanţul ne va strânge
Şi nu vom şti încă nici chiar a ne plânge!”
Discussion about this post