Am văzut o reclamă la produse de mezelărie. Doi băieți elogiază un anumit produs care le produce un extaz cu pronunțată tentă erotică. Sincer, nu știu cum a ajuns reclama asta la ore de maximă audiență când se uită și adolescenți în care ”fierbe sângele” cum se zice și care se află în etapa căutărilor de sine, inclusiv pe direcția vieții sentimentale.
Însă, ce vedem.. în timp ce băieții ăia doi se întrec în epitete și onomatopee vecine cu erotismul, soțiile lor primesc sarcina să aducă farfuriile.
Una dintre ele este vizibil dezamăgită, iar cealaltă vrea să salveze situația dând de înțeles că în ciuda defectelor partenerilor deveniți tovarăși de grătar, băieții în extaz „măcar fac grătar bun!”
Cumva, autoarea cugetării o spune cu atâta convingere de parcă ar ști totul și despre soțul ei dar și despre soțul partenerei sale.
E cumva ca la bancul ăla care spune că doar femeia care i-a cunoscut pe toți bărbații ar putea spune „toți bărbații sunt niște porci!”
Cam așa vine și treaba cu guvernanții…Toată lumea artiștilor, antreprenorilor, bugetarilor, lipitorilor de afișe, primarilor de provincie toți sunt convinși că oricare ar veni la Putere, mare lucru nu va face!
„Dar măcar, fac un grătar bun!” adică, „ne mai dau și nouă ceva” de la „Centru!”
Adică, mai lasă să cadă bani de o petrecere, un concert…. ori de vreo sinecură, ori de vreo sală de sport ori măcar pentru băncile din parcuri, microbuze, reparații pe la vreo școală sau la un sediu de primărie.
Evident, canalizări, asfaltări or să fie regretate cel puțin un cincinal de acum încolo cum regretă vechii activiști de partid chiolhanurile din vremea de dinainte de 1989!
Asta este, vara a trecut, toamna a început, la orizont, printre greve și tăieri și facturi majorate, oamenii încă aflați sub vraja concediilor făcute care pe unde au putut, se gândesc că vine Crăciunul peste circa trei luni și jumătate! Mai un Sfântul Andrei, mai un Halloween… și s-a dus și 2025!
Premierul Bolojan forțează nota cu demisia gândidu-se că electoratul va zice „măcar face un grătar bun!”
Românul vede în grătar distracția supremă așa cum salata boeuf era simbolul de rezistență al oricărui Revelion înainte să apară pe micul ecran Amza Pellea ori Toma Caragiu, Stela și Arșinel, Lăzărescu și Muraru…bineînțeles, cam după ce vorbea Nea Nicu la 12 noaptea, anunțat pompos înainte cu „va vorbi tovarășul” și după cu „a vorbit tovarășul”…
Discussion about this post