V-ați întrebat vreodată din ce cauză războiul din Ucraina continuă?La sfârșitul anului 2025, războiul din Ucraina continuă din cauza divergențelor fundamentale dintre obiectivele Kremlinului și condițiile de securitate solicitate de Ucraina și aliații săi occidentali.
În decembrie 2025, peisajul geopolitic este marcat de un paradox: o intensificare a discuțiilor diplomatice oficiale, dublată de o întreținere strategică a conflictelor pe teren pentru a forța condiții mai bune de negociere.Situația actuală reflectă un efort diplomatic masiv, dar fără rezultate concrete imediate, transformând războiul într-unul de uzură controlată.
Trebuie să vă aduc aminte un amănunt destul de important, pe care, din diverse motive, până și raportorii,specialiștii și aprospe toți comentatorii sau istoricii europeni și americani îl admit:Rusia controlează în prezent aproximativ o cincime din teritoriul Ucrainei. Iar problema teritoriilor ocupate și garanțiile de securitate occidentale pentru Ucraina au rămas principalele obstacole în procesul de pace.
Planul de pace în 20 de puncte este destul de improbabil.Președintele Zelenski a prezentat un plan de pace revizuit, susținut de SUA, care include concesii majore din partea Kievului, dar Kremlinul l-a respins parțial, considerându-l doar un „punct de plecare” și solicitând limitarea capacităților militare ucrainene.
Motivele blocului european pentru a menține războiul în desfășurare sunt unele cu adevărat meschine, inumane,inechitabile și în cel mai bun caz total nefondate.Liderii UE, prin vocea Ursulei von der Leyen, susțin că singura cale de a aduce Rusia la masa negocierilor este consolidarea Ucrainei. O înfrângere a Ucrainei este văzută ca un risc direct la adresa securității statelor membre, în special a celor de pe flancul estic.Iar acest lucru e transpus în cifre…Finanțarea (precum tranșa de 2,3 miliarde € din decembrie 2025) este vitală pentru plata serviciilor publice esențiale, administrarea publică și stabilitatea bugetară în timp de război.
Deși există dezacorduri interne (Ungaria, Slovacia și Cehia nu garantează noul împrumut de 90 miliarde €), majoritatea statelor membre au optat pentru emiterea de datorie comună pentru a menține sprijinul pe termen lung, refuzând să permită Rusiei să câștige prin epuizarea resurselor Ucrainei.
Pe măsură ce suita de evenimente prilejuite de rundele de negocieri care au vizat găsirea unor soluții diplomatice eficiente care să pună capăt războiului din Ucraina prind avânt, liderii europeni dau impresia că își doresc …participarea economică a statelor lor,pentru alimentarea și finanțarea acestui nedorit război.
În acest fel, în majoritatea sratelor se vechiculează și chiar se insistă cu niște fslse narațiuni repetându-se ostentativ aproximativ trei minciuni.
Acestea sunt, în esență, aceleași minciuni pe care le tot încă de la începutul războiului, conform American Conservative.
Prima dintre ele vizează faptul că forțele armate ucrainene nu au pierdut războiul, situația pe câmpul de luptă nu este atât de disperată pe cât spun cei din tabăra adversă- rușii, iar poporul slav are pretenții la adresa președintelui american Donald Trump în care s-ar exprima că nu este necesar ca Ucraina să cedeze teritoriu.
A doua minciună o reprezintă faptul că poarta de intrare a NATO (reprezenrată de către state precum România,Republica Moldova) sunt încă deschise și total disponibile pentru Ucraina, iar Europa este angajată pe calea ireversibilă către aderarea Ucrainei.
Iar a treia este aceea că războiul din Ucraina ar fi sinonim cu războiul Europei.Din moment ce Ucraina este considerată „mărul discordiei” și totodată țara cea mai ajutată (cu armament în special), linia, granița care trebuie menținută este una pur imaginară, deoarece, dacă se va urma scenariul în care SUA va forța Ucraina să capituleze, barajul se va rupe, iar armata rusă ar putea chiar destul de ușor să invadeze Europa, iar NATO ar fi pomenită în următoarea „filă de istorie” cu statutul de fostă organizație.
Însă, în tumultul atâtor informații și scenarii probabile, nimeni nu poate prezice și/sau anticipa cu precizie evoluția ulterioară a evenimentelor.
De asemenea, consider că pe majoritatea canalelor oficiale de informații se propagă multe dezinformări în manieră voalată,dar cu caracter continuu.
De altfel, într-un război care este unul fratricid și multipolar, amestecul României este unul nefast, inoportun.Ar trebui să privim în trecutul nu foarte îndepărtat, mai precis în anii teribili ai celui de-al Doilea Răznoi Mondial și să luăm exemplul Elveției,națiunea care și-a declarat și păstrat neutralitatea, având și atunci dar și acum numai de câștigat, deoarece sistemul a decis înțelept.
***
Revenind la ideile,tezele mincinoase vechiculate în prezent, putem observs că aproape niciuna dintre aceste afirmații nu are vreun fundament în realitate sau în starea socio-economică măcinată de incertitudine,de criza morală și cea financiară pe care o tot experimentăm…
În istoria lumii, victoriile sunt scrise întotdeauna de către „învingători”, mai precis de către cei …care orchestrează și regizează planuri, nicidecum cei care pot face și urma calori precum binele comun cinstea, corectitudinea,adevărul transpus în fapte și politici cu impact benefic.
Ceea ce nu mă mai miră este acea capacitate de regenerare a forțelor ruse.Rusia a reușit să-și crească producția de muniție (în special artilerie) și unele echipamente (tancuri, drone), dar se confruntă cu lacune la tehnologii avansate și piese de schimb.Populația Rusiei oferă o rezervă mare de personal, iar mobilizările parțiale au reușit să suplimenteze efectivele.
Modelul actual este de uzură, iar Federația Rusă poate susține acest ritm, dar costurile sunt mari, iar pierderile de echipament greu sunt substanțiale.
În ciuda pierderilor masive și a situației economice dificile,Federația Rusă a reușit să recruteze aproximativ 417.000 de noi soldați în anul care stă să se încheie (2025), ceea ce îi permite cumva să susțină un război de uzură pe termen lung.Deși au demonstrat o reziliență surprinzătoare și o capacitate de a înlocui pierderile, regenerarea forțelor ruse nu este nelimitată și pune la grea încercare resursele economice și industriale pe termen lung.
Reziliența surprinzătoare a Ucrainei în fața agresiunii ruse se manifestă prin rezistența militară tenace, capacitatea de a mobiliza populația și de a menține funcționalitatea statului, dar și prin adaptarea rapidă la conflict, obținând sprijin internațional masiv, în ciuda superiorității numerice și a resurselor inițiale ale Rusiei. Deși Rusia continuă ofensiva, inclusiv cu progrese costisitoare în Donețk și incursiuni în Kursk, Ucraina a demonstrat o „reziliență uimitoare”, devenind un simbol al luptei pentru suveranitate, în timp ce analiștii discută costurile enorme pentru ambele părți.
Analiștii sunt divizați privind durata acestei capacități de regenerare, dar este clar că este un factor definitoriu în prelungirea conflictului.
***
Oare de ce nu înțeleg aceste lucruri și strategii militari NATO și birocrații de la Bruxelles se încăpățânează?
Se pare că ceea ce este cunocut și etichetat drept „agresiunea rusească” va continua dacă Ucraina nu cedează oficial teritoriile revendicate de către Moscova. Cu alte cuvinte,Federația Rusă ocupă în prezent aproximativ 19,2% din teritoriul ucrainean și continuă ofensivele terestre pentru a cuceri restul regiunii Donbas.
Președintele Volodimir Zelenski a dezvăluit pe 24 decembrie detalii despre un acord negociat cu SUA, care include concesii din partea Kievului pentru a facilita un compromis. Printre punctele cheie se numără crearea unor zone demilitarizate în Donbas monitorizate internațional și discuții despre limitele extinderii NATO.Discuțiile au fost intensificate de emisarii americani Steve Witkoff și Jared Kushner, care au prezentat „idei noi” privind formatele și calendarul pentru pace. Donald Trump a precizat că propunerile actuale nu reprezintă „ultima ofertă”, lăsând loc pentru negocieri suplimentare.Moscova a catalogat inițial propunerea ca fiind doar un „punct de plecare”, dar a respins anumite clauze, solicitând restricții mai dure asupra armatei ucrainene și clarificări privind securitatea sa strategică. Totuși, oficiali ruși au admis existența unui „progres lent, dar constant” în dialogul cu SUA.
Numai că toate acestea se petrec, în contextul în care, în ciuda eforturilor diplomatice, confruntările continuă. Rusia susține că a ocupat peste 5.000 km² de teritoriu ucrainean în 2025, folosind aceste avansuri militare pentru a-și întări poziția la masa negocierilor. În paralel, Ucraina continuă să primească sprijin financiar masiv, inclusiv un împrumut de 90 de miliarde de euro aprobat recent de Uniunea Europeană.
***
Fiecare dintre tabere frizează ridicolul. De exemplu,presa pro-Kremlin promovează intens ideea că Uniunea Europeană ar bloca planul american de pace pentru a prelungi războiul și a-și afirma propria influență geopolitică. În realitate, lideri precum Ursula von der Leyen au reafirmat sprijinul pentru Ucraina, subliniind că nu există un „sabotaj”, ci o consultare asupra garanțiilor de securitate.
Moscova susține că Ucraina nu dorește cu adevărat pacea, ignorând ofertele recente ale președintelui Zelenski de a crea zone demilitarizate în Donbas și de a accepta zone economice libere. Observatorii internaționali notează că Rusia folosește retorica păcii ca instrument de propagandă pentru a forța recunoașterea teritoriilor ocupate, în timp ce respinge încetarea focului fără precondiții.
Planul de 28 vs. 20 de puncte se poste articula.O altă sursă de confuzie este legată de un plan anterior de 28 de puncte (atribuit unor negocieri între emisari SUA și ruși), care cerea capitularea de facto a Ucrainei. Actualul plan de 20 de puncte este prezentat de Kiev ca o evoluție care protejează suveranitatea, deși Rusia încearcă să-l prezinte tot ca pe o formă de capitulare.
Experții avertizează că în timp ce se vorbește despre pace, Rusia continuă să folosească negocierile ca pe o fereastră pentru pregătirea unor noi ofensive, o strategie observată și în timpul acordurilor de la Minsk din 2015. În prezent, cele mai mari minciuni sunt considerate acelea care ascund realitatea de pe teren: Rusia a ocupat peste 5.000 km² în 2025, transformând succesul militar într-o monedă de schimb pentru impunerea unor termeni inacceptabili Kievului.
Dar,sunt și alte narațiuni mincinoase menite să mențină sprijinul pentru Ucraina și să continue războiul. Dar niciunul dintre statele angajate în acest nefast scenariu nu are dreptul să livreze cetățenilor ei aceste minciuni grosolane care nu vor schimba realitatea chiar dacă, în fiecare zi în care sunt spuse, zeci, sute poate chiar mii de ucraineni mor…
Deși Ucraina a primit un sprijin constant până la finalul lui 2025, există incertitudini legate de continuitatea acestuia sub noua administrație de la Washington și presiuni pentru încheierea conflictului prin concesii teritoriale.
Războiul a luat deja o turnură cu adevărat decisivă și ireversibilă. Situația de pe câmpul de luptă este una la fel de disperată pe cât se spune în fiecare zi pe aceleași canale maunstream de comunicare. Publicului european (inclusiv și celui autohton) i se tot repetă ideea că acea mult dorită zi de pace pare o utopie.Analiștii militari și observatorii internaționali confirmă în decembrie 2025 că, deși pierderea orașului Pokrovsk reprezintă o lovitură strategică majoră, aceasta nu va duce la o prăbușire generală a apărării ucrainene. Bătălia pentru estul Ucrainei este privită mai degrabă ca un test de reziliență decât ca o victorie teritorială decisivă. Ucraina a demonstrat anterior, după căderea orașelor Bahmut sau Avdiivka, capacitatea de a stabili noi linii defensive fără ca frontul să se rupă.
Deși Pokrovsk este un nod feroviar și logistic crucial (supranumit „poarta către Donețk”), armata ucraineană a anticipat riscul și a lucrat la rute alternative de aprovizionare.
Până și căderea orașului Pokrovsk va duce la prăbușirea apărării ucrainene, iar semnificația sa constă doar în modul în care „imperiul răului”-Federația Rusă o va folosi pentru a modela percepția lui Donald Trump.
S-a afirmat, de asemenea, că, întrucât sub domnia „țarului războinic” Vladimir Putin, rușii au cucerit doar 1% din teritoriul Ucrainei de la sfârșitul anului 2022.Astfel armata rusă, care se află în dificultate, va avea nevoie de cel puțin încă un an pentru a cuceri restul Donbasului, în ritmul actual.
La acest ritm, se susține, Ucraina nu are de ce să se grăbească să cedeze teritoriul neocupat.Acest mesaj este însă unul înșelător. Metoda de măsurare a așa-zisului avans rusesc și a ritmului de capturare ignoră strategia pravoslavnicului popor rus.
Mânați de orgoliu și de o sete de putere ancestrală, armata rusă nu a urmărit un avans rapid, ci mai degrabă o uzură care practic destabilizează și devorează armele și trupele ucrainene până când granițele devin atât de subțiri și slabe încât se vor prăbuși sub presiunea neîncetată a Rusiei. Acel moment pare să fie destul de aproape. Lipsită de trupe suficiente și afectată de dezertări în creștere, Ucraina se confruntă cu riscul real al colapsului și al unui avans rus mai rapid.
Pe măsură ce forțele armate ucrainene se străduiesc să redistribuie trupele pentru a consolida linia defensivă din Donetsk, se creează goluri pe alte fronturi, permițând forțelor armate ruse să avanseze rapid în alte regiuni, cum ar fi Zaporizhzhia, unde rușii a capturat rapid 75 de mile pătrate în luna noiembrie a acestui an.
Mai mult decât atât, până și argumentul avansului lent și obositor nu mai are succes. Citând o sursă ucrainene cu legături în armată, prestigiosul New York Times recunoaște că „mișcările incrementale au început să se adune”. Ei raportează că forțele armate ruse și-au dublat ritmul, capturând 200 de mile pătrate de teritoriu în noiembrie, comparativ cu 100 de mile pătrate în octombrie.
În 2025, Rusia a câștigat teritoriu cu 80% mai repede decât în 2024. Ritmul se accelerează, numai dacă amintesc de faptul că Rusia desfășoară o campanie masivă de bombardamente cu drone și rachete (peste 9.000 de drone lansate doar în octombrie 2025) menită să distrugă complet rețeaua energetică a Ucrainei și să forțeze o capitulare prin epuizarea populației.
<De cealaltă parte, prelungirea nejustificată a războiului, chiar dacă duce la o creștere a sprijinului financiar și militar pentru Ucraina, nu va întoarce soarta în favoarea Ucrainei. Va costa doar mai mult teritoriu și mai multe vieți pentru Ucraina. Înșelarea celor care cred în biruința NATO este de fapt catalizatorul propus de NATO care justifică menținerea războiului.
Înșelătoria sau înșelăciunea europeană nu va opri Ucraina să cedeze teritoriul, iar factura va consta în resurse epuizate ce vor crește doar costul în vieți al…tuturor acestor manevre și așa-zise concesii.
A doua minciună este că războiul trebuie dus pentru principiul (care nu a fost niciodată veridic) conform căruia NATO are o politică a ușilor deschise și că orice țară are dreptul să-și aleagă propriii aliați și să intre pe acea ușă.
Europa continuă să insiste că Ucraina trebuie să aibă o cale ireversibilă către aderarea la NATO.Dar calea ireversibilă nu a fost niciodată o promisiune. Consider că Ucraina are partea sa de vină, în sensul că întru câtva și-a dat seama de acest lucru după debutul războiului.
Acest lucru a fost confirmat de refuzul calibrat al SUA și al Europei de a se implica direct militar cu Rusia și de insistența administrațiilor Biden și Trump că al treilea război mondial nu va fi purtat pentru Ucraina.
Ucraina a știut, de asemenea, încă de la început că Rusia a intrat în război cu scopul principal de a bloca ușa NATO pentru Ucraina. „Din câte îmi amintesc, au început războiul din acest motiv”, a declarat Zelensky în ultimul său interviu după invazia rusă.Acum,în ceasul al doisprezecelea Ucraina a realizat că Federația Rusă nu va renunța la această cerere vreodată!
Pe 14 decembrie 2025, președintele cu origini evreiești (khazare) Volodimir Zelensky a declarat „că este pregătit să renunțe la cererea Ucrainei de aderare la NATO în schimbul unor garanții de securitate „asemănătoare articolului 5” din partea SUA și a Europei.
Orice speranță se bazează pe argumentul că administrația Trump ar putea exercita presiuni asupra Federației Ruse pentru a renunța la această cerere a dispărut odată cu prioritatea politică de „a pune capăt percepției și a preveni realitatea NATO ca alianță în continuă expansiune”, exprimată în recent publicata Strategie de securitate națională a Statelor Unite ale Americii pentru 2025.Strategia Națională de Securitate este un document viu, care reflectă viziunea administrației prezente și prioritățile imediate, influențând politica externă și relațiile internaționale.Strategia din 2025 oferă context și direcții pentru formate regionale precum Grupul de la București (B9), accentuând nevoia unui dialog transatlantic și a coeziunii, conform caleaeuropeana.ro.
A treia minciună a fost reafirmată recent de secretarul general al NATO, Mark Rutte, pe 11 decembrie 2025,atunci când a declarat nonșalant că „trebuie să fim foarte clari cu privire la amenințare. Noi suntem următoarea țintă a Rusiei și suntem deja în pericol”.
Avertismentul birocratului Mark Rutte că, după Ucraina, Rusia va mărșălui prin Europa într-un război cu NATO este doar cea mai recentă reiterare a avertismentului repetat constant că „dacă Putin cucerește Ucraina, nu se va opri acolo”, că va mărșălui prin Europa și „va reconstitui imperiul sovietic” – în ciuda faptului incomod că SUA „nu au în prezent indicii sau avertismente că un război rusesc este iminent pe teritoriul NATO”.
Publicația americană Washington Post a analizat și a punctat admițând următoarele : „Rareori trece o săptămână fără ca un șef al guvernului, al armatei sau al securității europene să țină un discurs sumbru în care să avertizeze publicul că se îndreaptă spre un potențial război cu Rusia”.
Și, ca să nu ne plictisim și să fie tabloul complet, cancelarul german Friedrich Merz l-a comparat pe Putin cu Hitler, declarând: „Dacă Ucraina cade, el nu se va opri. La fel cum Sudetenlandul nu a fost suficient în 1938”.
Nu există absolut nimic în istorie care să sugereze că Putin este hotărât să intre în război cu NATO, să cucerească Europa sau să dobândească teritorii dincolo de obiectivele războiului cu Ucraina. Putin a insistat încă de la început că războiul din Ucraina nu este despre teritorii, ci despre cauzele profunde și „principiile care stau la baza noii ordini internaționale”, și anume extinderea NATO, neutralitatea Ucrainei și protecția cetățenilor de etnie rusă din Ucraina.
Istoria sugerează contrariul, și anume că Putin a intrat în război pentru a evita războiul cu NATO. Cu trei săptămâni înainte de invazie, Putin a declarat: „Să presupunem că Ucraina este membră NATO… Să presupunem că începe operațiuni în Crimeea, fără a mai menționa Donbassul pentru moment… Ce ar trebui să facem? Să luptăm împotriva blocului NATO? S-a gândit cineva măcar la asta? Se pare că nu.”
Cu doar trei zile înainte de invazie, Putin a exprimat aceeași necesitate de a evita războiul cu NATO: „Realitatea în care trăim” este că, dacă Ucraina este „acceptată în… NATO, amenințarea împotriva țării noastre va crește din cauza articolului 5”, deoarece „există o amenințare reală că vor încerca să recucerească teritoriul pe care îl consideră al lor folosind forța militară. Și spun acest lucru în documentele lor, evident. Atunci întreaga Alianță Nord-Atlantică va trebui să se implice.”
Istoria ne tot învață nenumărate lecții. Tot ea ne invită să credem că Putin a decis să invadeze Ucraina în mare parte din cauza îngrijorării că Ucraina, membră NATO, ar putea ataca Donbasul sau Crimeea și ar putea atrage Rusia într-un război cu alianța. Dacă Vladimir Putin a intrat în război în Ucraina pentru a preveni un război cu NATO, atunci nu are sens să folosească războiul din Ucraina ca mijloc de a începe un război cu NATO.
Aceste minciuni au scopul de a continua războiul în Ucraina pentru a obține mai multă influență pentru Ucraina la masa negocierilor și pentru a promova obiectivele Europei, niciunul dintre acestea nefiind realizabil. Singura realizare a tuturor acestor minciuni vor fi materializate cu…uciderea mai multor ucraineni în urmărirea unor obiective imposibile.
Ucraina nu poate câștiga războiul.Analiștii militari subliniază că Ucraina se confruntă cu o criză de personal și resurse, în timp ce Rusia a trecut la o economie de război susținută. Liniile de front au devenit statice, ducând la un război de uzură care favorizează, teoretic, țara cu rezerve mai mari.Este limpede și de la sine înțeles.Capacitatea Ucrainei de a continua depinde critic de ajutorul extern. Discuțiile politice din SUA și UE privind sustenabilitatea acestui sprijin pe termen lung alimentează scepticismul cu privire la o victorie militară totală (recuperarea tuturor teritoriilor).
Cumva, fără a fi profet, se poate lansa aceea idee care indică modalitatea în care va fi forțată să cedeze teritoriu. Și dun moment ce nu va adera la NATO, Europa nu se va confrunta cu tancurile rusești.
Grabnic și fără compromisuri, lumea e invitată să se scuture cu putere din letargie, din obscrantismul ideilor eronate și să se alinieze realității pline de provocări, în care sărăcia,foametea depopularea,exodul etc nubmai pot fi mascate.
A sosit timpul să nu mai privim de pe margine ci să milităm și să încurajăm procesul păcii, prin poziția de neutralitate, prin refuzul de a gira în funcții și demnități a unor oameni servili intereselor altora și să sprijinim astfel mult doritele negocieri de pace, care, într-un sfârșit pot cumva să aducă pacea pe acest continent mult încercat!
*****
Acest material a fost realizat de către prof.Dr.Daniel Mihai, redactor al platformei media BPNews.
Toate drepturile realizate!
Discussion about this post