Pe 12/24 aprilie 1847, în ziua de Paști, Bucureștiul a fost devastat de un puternic incendiu, izbucnit la grajdul cluceresei Drugăneasca, lângă Biserica Sf. Dumitru. Au fost 15 morți, au fost distruse 2000 case, 36 000 bucureșteni fiind sinistrați. Pagubele s-au ridicat la circa 55 milioane lei. Se pare că atunci când bucureștenii au tras focuri în semn de bucurie, fiind cald, un glonț a fost tras în grajdul proprietății cluceresei Drugăneasca, iar paiele din podul grajdului s-au aprins, după ce glonțul fierbinte a străpuns acoperișul de șindrilă. Proprietatea nu era departe de actualul Bulevard Brătianu, incendiul distrugând și Biserica Bărăției de lângă actualul Magazin Cocor lângă care era Turnul Colții (zona actualului Spital Colțea). București nu avea alimentare cu apă, nu avea plan de sistematizare, casele erau îngrămădite, iar Regulamentul Organic impusese existența unor „roți de pompieri”. Apa potabilă și menajeră era distribuită de sacagii cu cisterne trase de boi, catâri. Ulterior, au început planurile de sistematizare a Capitalei. Capitala a cunoscut Instituția Primarului abia din 1864.
Discussion about this post