Nu mai spune nimeni bancuri. Ați observat? În ani recenți, cred că pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori am auzit „îl știi pe ăsta?”. Nu mai spun oamenii bancuri și e tare trist, având în vedere că suntem o nație cu o bază serioasă de bancuri.
Un banc cu Bulă sau cu soacra nu e niciodată nepotrivit. Serios, ați observat cât se bucură oamenii când le spui un banc, cu câtă plăcere ascultă?
Ce bancuri mai știu am citit sau am auzit din bătrâni. Generația tânără nu mai caută bancuri. Avem și noi echivalentul nostru, acum trimitem meme-uri și glumițe găsite pe Facebook. Dar nu-s bancuri și nici n-au cum să fie, cred că am văzut vreo șapte clipuri haioase în săptămâna ce a trecut, dar n-am auzit un singur banc. Nu e la fel și sincer, mi-e dor de un banc bun.
Desigur, poți căuta bancuri pe net, dar nici aia nu e cum ar trebui. Când îți spune cineva bancuri, el deja face o triere în minte – care sunt bancuri bune, care nu. De-obicei, încercăm să spunem altora doar bancurile la care am râs în hohote, sunt filtrate deja. Când cauți online, trebuie să parcurgi zeci de bancuri mediocre până să ajungi la ceva bun și și când ajungi, parcă nu mai ai niciun chef.
Și-n plus, bancurile nu-s făcute să fie citite în singurătate. Tot farmecul unui banc bun e că e de-obicei spus între prieteni.
E unul din lucrurile alea mici, pe care nu le bagi în seamă în mod normal, dar care chiar îți fac ziua mai plăcută. Copiii din ziua de azi abia dacă știu cine e Bulă, n-au auzit în viața lor un banc cu Ion și Maria. Știu, nu e cult, nu dă bine, dar e necesar. Omul mai trebuie și să râdă în lumea asta. Prea ne luăm în serios, și prea des, vorbim doar de probleme.
Ieși cu prietenii, da? Și fiecare stă și zice – că unuia nu-i merge la serviciu, că pe unul l-a înșelat nevasta. Și toți plecați triști acasă. Un banc bun îți arată că sigur, poate viața nu-i chiar pe roze, dar măcar mai există glume amuzante, deci nu-i totul pierdut.
Discussion about this post