În fiecare an, ziua de 14 septembrie este una tristă, ziua când se comemorează masacrul de la Ip din 1940, în timpul căruia 157 de români au fost uciși de trupele hortyste.
Localitatea Ip, situată în județul Sălaj, la 45 km de orașul Zalău, a fost atacată de trupele hortyste de ocupație sub pretextul răzbunării a doi militari unguri, morți cu câteva zile mai înainte într-o explozie.
Explozia fusese una accidentală, însă trupele hortyste au profitat de ocazie pentru a da o lecție românilor din satele ocupate.
Locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăseşte în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nuşfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip.
Împărțiți în mai multe echipe, din care făceau parte și localnici maghiari care știau unde locuiesc românii, soldații maghiari și-au început misiunea de exterminare în jurul orei 3 noaptea. Oamenii au fost scoși din casele lor și împușcați fără milă, femei, bătrâni, copii.
Iată cum a povestit evenimentele din acea noapte groaznică unul dintre puținii supraviețuitori, Gavril Butcovan, care avea 16 ani la acea vreme.
„După ce ne-au executat pe toți, ne-au căutat pe fiecare cu lanterna să vadă dacă mai respirăm. Care mai mișca, era împușcat până nu mai mișca deloc. Când au ajuns la mine, eu eram cu fața în jos. Unul dintre ei a zis: «Ia veniți și mai trageți niște gloanțe în ăsta!» Soldatul a venit și a tras încă cinci gloanțe”.
Din fericire, gloanțele nu i-au atins organele vitale, iar Gavril Butcovan a reușit să supraviețuiască, prefăcându-se mort până dimineața. Patru membri ai familiei lui au pierit atunci, tatăl, doi frați și surioara de 11 luni, sfârtecată cu baionetele în leagănul în care dormea.
Cel mai tânăr martir de la Ip a fost un prunc ce tocmai dădea să se nască. Mama sa, Ana Lontea, era în chinurile facerii când trupele hortyste au năvălit în casă și au scos cu baioneta copilul din pântecul ei și au dat cu el de pereți până a murit.
Masacrul de la Ip a survenit la doar câteva zile după cel de la Treznea, tot în Sălaj, unde 87 români au fost asasinați la 9 septembrie. Și nu au fost singurele localități românești din Transilvania de Nord, unde oamenii au fost măcelăriți de trupele hortyste în 1940.
După război, Tribunalul Poporului de la Cluj a condamnat 481 de persoane pentru aceste crime, dintre care 100 au fost condamnate la moarte, iar 163 la detenție pe viață. Majoritatea au fost judecați și condamnați în lipsă și nu și-au ispășit niciodată pedeapsa.
Discussion about this post