Povestea poate că-i veche (veche, am putea spune, chiar de când lumea), însă abordarea este cât se poate de nouă. Spectacolul „Legături primejdioase”, scris de Christopher Hamilton, după romanul omonim al lui Choderlos de Lanclos, și regizat în prezent de inegalabilul Cristi Juncu la Teatrul Mic, urmărește un joc de șah.
O partidă tensionată între Vicontele de Valmont (Florin Piersic Jr) și Marchiza de Merteuil (Diana Cavaliotti), foști amanți care-și dedică viața seducției și desfrâului , și care își găsesc un scop comun în Cecile de Volanges (Silvana Mihai), o tânără de 15 ani proaspăt ieșită din mânăstire, pe care Valmont urmează s-o seducă dintr-o mare de motive – plictiseală, răzbunare, și cel mai mult, dorința de a o domina pe Marchiza de Merteuil.
Bineînțeles, lucrurile nu sunt chiar atât de ușoare pe cât par – Valmont deja a pus ochii de imbatabila Madame de Tourvel (Alina Rotaru), iar tânăra Cecile deja e îndrăgostită de profesorul său de muzică, Danceny (Cezar Grumăzescu), o primă dragoste umplută de poezii și declarații mistuitoare, și în același timp, plină de pudicitate și frică. Vicontele și Marchiza sunt distrați la culme de stângăciile celor doi tineri și se strecoară între ei ca doi lupi deghizați în oi, sub pretextul de a-i îndruma.
E o piesă despre un bărbat plecat la vânătoare, despre dorință, despre femei, despre dragoste, despre putere, despre multe lucruri. Acțiunea e intercalată cu dialoguri lungi între Valmont și Marchiză, lucru care ne oferă o fereastră atât în trecutul lor, cât și în relația complicată dintre sexe, o luptă permanentă pentru putere, fiecare căutând tot timpul să-l domine și să-l întreacă pe celălalt. Aceste conversații ating subtil și rolul femeii în societate și greutățile întâmpinate într-o lume în care, dacă nu ești atentă, riști să cazi în plasa unui Valmont.
Interpretarea exemplară a Dianei Cavaliotti îmbină perfect demonstrativitatea unei femei „fără scrupule” cu fragilitatea unei femei profund rănite în dragoste, făcând mai toate spectatoarele din sală să simpatizeze cu ea și să dea din cap înțelegător.
Și ea își găsește adversarul (și partenerul de scenă) ideal în Florin Piersic Jr, care conturează un personaj rafinat, dar periculos, un lup la vânătoare care mai glumește ocazional cu publicul, un individ care ar trebui să-ți fie respingător, dar nu poate fi altceva decât șarmant.
Dar desigur, toată distribuția spectacolului e strălucitoare. Alina Rotaru pune o pasiune imensă în rol, nelăsând urmă de îndoială cât suferă ea pentru Valmont. Silvana Mihai joacă o linie foarte subțire între inocența unui copil proaspăt ieșit din mânăstire și curiozitatea jucăușă și ușor obraznică a unei adolescente. Venerabila Rodica Mandache ne prezintă o Rosemunde înțeleaptă, dar ușor îngâmfată, o matroană perfectă pentru „jocurile” spectacolului. Cezar Grumăzescu e un Danceny plin de emoție și de umanitate, cu care ești forțat să ții, poate datorită contrastului dintre el și Valmont.
Ana Bianca Popescu (Madame de Volanges) construiește un personaj memorabil în doar câteva aparențe, în care-și demonstrează și abilitatea de soprană. Beatrice Peter (Emilie) este iarăși un deliciu de privit – deși joacă o curtezană, nu e o secundă vulgară. Iar Ionuț Vișan (Azolan) e o apariție înspăimântătoare, un ochi în umbră, care mai apoi îți spune bancuri cu tâlc.
„Legături primejdioase” e un spectacol a cărui poveste e foarte posibil să o știți, dar care merită văzut (și revăzut) datorită regiei lui Cristi Juncu, deja o figură proeminentă a teatrului românesc, care a insuflat o eleganță desăvârșită în fiecare secundă. Având în vedere tema piesei, e foarte ușor să cazi în vulgaritate, dar spectacolul ăsta nu are un singur moment vulgar în el, ci e un dans subtil și rafinat, plasat într-un decor feeric de neuitat.
Discussion about this post