No Result
View All Result
Stăteam în această dimineață și mă gândeam la piesa trupei Holograf, „Să nu-mi iei niciodată dragostea”. Mi-a plăcut mereu ideea piesei, dar nu am promovat-o niciodată, părând ușor bătrânicioasă, simpluță, nepotrivită pentru mintea mea în completă derivă analitică. Până mi-am dat seama că, dacă tot ajungem să ne rugăm și dacă se spune că Dumnezeu e Dragoste, a cere să rămâi cu Dragostea ar fi cea mai suavă și sinceră rugăciune, pe lângă care până și Biblia ar putea părea o înșiruire de litere.
În momentele critice, pline de griji, anxietate, gânduri negative, ranchiună și gelozie pe oamenii care par să o ducă mai bine, începi să vezi cu alți ochi ceea ce contează cu adevărat. E drept, e importantă sănătatea și ce mai spun, de regulă, oamenii; e bine să nu ai grija zilei de mâine, ba chiar necesar. Sunt importante regulile. Dar nu e mai importantă oare dragostea? Nu aceasta ar fi prima ta cerere, piatra de temelie, din care pot decurge toate celelalte lucruri, și nu invers? Chiar Apostolul Pavel spunea „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.”
Bine, te gândești apoi. Dar nu de la dragoste am pornit când eram copil credincios, și nu ateu, lipsit de griji, plin de dragoste pentru toți și toate? Nu au abuzat aproape (!) toți de dragostea asta și m-au lăsat în hău de hău? Ba, ai pornit, dar poate că ai pornit prost. Sau poate așa trebuia să fie, să ajungi în punctul în care să te rogi să-ți fie luat orice, dar să te rogi să nu-ți fie luat asta. Make no mistake, nici din punctul ăsta nu vei fi perfect, dar vei fi probabil altfel. O vei lua, încă o dată, de la capăt. În fond, nu e cel mai rău să fii incapabil să mai oferi dragoste?
Nah, și dacă tot e și 1 Decembrie, de ce să nu ne gândim atunci să ne iubim și țara, iar din asta vor curge toate celelalte? (nu era un post de Ziua Națională, dar vorba vine)
