Rhodos s-a dezvoltat ca un paradis turistic. Deși stațiuni și hoteluri luxoase sunt pe toate țărmurile insulei, zona cea mai cunoscută și cea mai activă economic este în nordul și estul insulei. Acolo se găsesc cele mai importante orașe, Rhodos (reședința oficială a Insulei) și Lindos. Acestea sunt foarte bogate în vestigii arheoogice, istorice și obiective culturale sau turistice. Între aceste două orașe, sunt numeroase locuri de vizitat și stațiuni precum băile termale Kalithea. zona Kolymbia, Mânăstirea Tzambika.
La 8 km nord-vest de reședința Rhodos, se găsește orașul Ialyssos (Trianta). Ca mărime, este al doilea oraș din insulă, după Rhodos. Aici, în secolul XV, a fost ridicată Mânăstirea Ialyssos, pe Vârful Filerimos.
Colosul din Rhodos, cea mai cunoscută legendă
Mitologia despre Rhodos atribuie numele ca provenind din „rhodon”, numele elin (grec-clasic) al trandafirului. Tot mitologia leagă insula de unul din fiii lui Zeus, zeul Helios. Se spune că „tatăl zeilor” avea atât de mulți urmași încât a uitat ca lui Helios să îi atribuie un teritoriu unde acesta să fie slăvit și cinstit ca stăpân. Helios văzuse acoperit de ape, un teritoriu și i-a cerut tatălui său să îl ridice la suprafață. Pentru că se îndrăgostise de nympha (zeitate acvatică mitologică) Rhodon, insula s-a numit Rhodos.
În perioada elenistică, după moartea lui Alexandru cel Mare, legenda spune că portul insulei era străjuit de o statuie gigant, de 34 m înălțime dedicată zeului Helios. Îm 290 î.Hr., Seleucos I Nicator l-a înfrânt pe Demetrios Poliorketes și, drept mulțumire a înălțat acest impozat monument.
Cavalerii Ioaniți pe Rhodos
Epoca romană, bizantină au trecut lăsând urme pe insulă. În peiroada medievală sau bizantină, prin 1309, Cavalerii Ioaniți s-au stabilit aici. Ioaniții fuseseră cei care apăraseră cuceririle cruciate din Orientul Mijlociu, fiind apoi alungați. Aici, pe Rhodos, ei au ridicat un oraș fortificat, o cetate în adevăratul înțeles al cuvântului.
Cucerirea otomană și ocupația italo-germană
Soliman Magnificul cucerește Insula Rhodos la 1 ianuarie 1523, după asediul din 1522. Cavalerii Ioaniți au predat cetatea după un asediu de 6 luni.
Otomanii au controlat Însula Rhodos până în 1912, când ca urmare a victoriei în conflictul italo-turc, Regatul Italiei a ocupat întregul Arhipeag Dodekanez. Stăpânirea italiană a durat până în 1943, când după căderea lui Mussolini, trupele germane de ocupație din Grecia au ocupat insula până în 1945. Britanicii au preluat temporar controlul, apoi s-a insituit un mandat internațional.
Grecia a primit Insula Rhodos prin actul internațional din 7 martie 1948, conform deciziilor Conferinței de Pace de la Paris din 10 februarie 1947.
Discussion about this post