În ultimii 50 de ani, datorită tehnologiei, oamenii au dorit să se folosească tot mai mult de telefoane, tablete, laptopuri ș.a.m.d.
Însă, aceștia, odată cu trecerea timpului, au început din ce în ce mai puțin să contemple singuri și, ușor ușor, au căzut în capcana efectului de turmă.
De ce s-a întâmplat asta și cum am ajuns noi aici?
Capitalismul, așa cum este perceput de oameni, are avantaje, dar în structura sa există și minusuri.
Companiile Big Tech, văzând că au profituri colosale, din lăcomie, au dorit o expansiune și mai rapidă, astfel că au apărut multe modalități de a manipula oamenii.
Echipamentele hardware și software-urile sunt o nișă foarte exactă. Totul este precis. Nimic nu este întâmplător în industrie. De la idee, comenzi, producție și până la client. Oamenii ce lucrează în această industrie cunosc foarte bine acest lucru.
Așadar, aceste companii au demarat idei proprii, prin care să profite de clienți, evident, cât se poate de mult.
„inteligența artificială”, surpriză, a apărut cu mult mai mult timp în urmă ca publicul fără ca măcar să știe despre acest lucru.
Armatele lumii și instituțiile de apărare au finanțat și utilizat tehnologii precursoare ale AI-ului cu mult înainte ca acestea să ajungă în mediul public, însă modelele avansate de AI din prezent (cum sunt modelele mari de limbaj sau generatoarele de imagine) nu au existat ascunse în laboratoare militare, ci au evoluat direct din cercetarea academică și din industria tech comercială.
Originea AI-ului este strâns legată de domeniul militar:
Pionierii (Anii 1940-1950): personajul Alan Turing și echipa sa au folosit sisteme matematice și primele mașini de calcul (cum a fost Colossus) pentru a sparge codurile Enigma în Al Doilea Război Mondial, folosite de Armata Nazistă. Acesta a fost punctul de plecare pentru ideea de „mașină inteligentă”.
Simulări și sisteme expert (Anii 1960-1980): Agenția de cercetare a Departamentului de Apărare al SUA (DARPA) a fost cel mai mare finanțator al cercetării în inteligență artificială. Armata folosea algoritmica avansată pentru:
– Simulări de luptă și jocuri de război (wargaming).
– Sisteme de ghidare a rachetelor și analiză de date radar.
– Planificare logistică optimizată.
Ce folosea armata înainte de lansarea publică?
Înainte ca publicul larg să audă de termenul „AI” la nivel de masă, armata utiliza sisteme bazate pe reguli și algoritmi automatizați:
∆ DART (Dynamic Analysis and Replanning Tool): În timpul Războiului din Golf (1991), armata americană a folosit un sistem bazat pe AI/algoritmi de optimizare pentru a gestiona logistica și transportul trupelor. Logistica optimizată prin acest sistem a justificat, conform raportărilor de atunci, întreaga investiție a DARPA în cercetarea AI din deceniile anterioare.
∆ Sisteme de apărare automatizate: Proiecte precum sistemul Phalanx pe navele de război, creat pentru a detecta și intercepta automat rachetele inamice în fracțiuni de secundă, foloseau procesare de semnal și luare de decizii automatizată cu mult înainte de anii 2000.
∆ Drone de recunoaștere: Primele vehicule aeriene fără pilot (UAV) foloseau algoritmi de navigație autonomă și procesare a imaginii pentru recunoaștere teritorială.
Schimbarea de paradigmă: Astăzi, mediul civil conduce cursa
Harta puterii tehnologice s-a schimbat radical în ultimele două decenii:
Trecerea de la militar la civil: Dacă în secolul XX tehnologia pleca din sectorul militar spre cel civil (cum s-a întâmplat și cu Internetul / ARPANET sau GPS-ul), astăzi marile companii tehnologice private (Google, Microsoft, OpenAI, Anthropic, Meta) au bugete de cercetare mult mai mari decât bugetele militare destinate AI-ului.
Ce este cu adevărat nou: Revoluția actuală a rețelelor neurale profunde (Deep Learning) și a modelelor generative a fost alimentată de datele masive din internetul public și de procesoarele grafice (GPU) dezvoltate inițial pentru industria jocurilor video.
În final, înțelegem faptul că Armata a folosit automatizare avansată, algoritmi de optimizare, recunoaștere de tipare și sisteme expert cu zeci de ani înainte ca acestea să devină accesibile publicului. Totuși, tipul de AI pe care îl vedem astăzi disponibil pentru toată lumea (asistenți virtuali, procesare de limbaj natural, generare de conținut) nu a fost o tehnologie militară secretă scăpată spre public, ci rezultatul unei explozii de inovație din sectorul privat și academic.
Pătrundem și mai adânc și intrăm în neuro-știință
Denumirea de „Inteligență Artificială” este complet greșită.
Nu este vorba despre inteligență artificială.
Nu este vorba despre inteligență.
Inteligența ar presupune existența conștiinței. Ori, dacă este vorba de o mașinărie, aceasta nu este conștientă.
Ceea ce cred eu cred că oamenii au pierdut măsura lucrurilor. Da, s-au lăsat vrăjiți de puterea de calcul. Ideea este că sistemele informatice au devenit atât de puternice, încât s-a pierdut esența a ceea ce fac ele de fapt. Însă eu cred că, în realitate, conștiința este altceva. Nu este un proces computațional. Problema este că oamenii sunt pur și simplu hipnotizați.
Chestiunea este că „IA” este o denumire nepotrivită.
În viziunea mea, inteligența implică conștiință.
Conștiința umană este un element suprem. Aceasta vine de la Dumnezeu. Nu o poate oferi nimeni și nimic de pe Pământ.
Despre asta este vorba, de fapt, când vorbim despre inteligență.
„Inteligență artificială” sau mai degrabă „ingeniozitate artificială”?
Putem observa diferența, într-o oarecare măsură, atunci când se lucrează cu matematică.
Avem studenți la matematică: unii înțeleg ce fac, în timp ce alții sunt pur și simplu ingenioși. Sunt capabili să reproducă ceea ce au învățat, știu să aplice metodele cu multă ingeniozitate și calculează excelent, dar nu înțeleg neapărat ce fac.
Discussion about this post