Ceea ce publicul o numește o „societate normală” este, de cele mai multe ori, o psihoză colectivă, orchestrată și controlată cu precizie chirurgicală.
Miliarde de oameni acceptă ca adevăr orice minciună pe care cei aflați temporar cu butoanele în mână pe scaunul puterii, propaganda sau majoritatea o emite sau rostogolește suficient de mult timp.
Ei respectă niște reguli invizibile și total absurde.
Preaslăvesc lideri, guvernanți sau președinți și îi privesc ca pe niște semi-zei precum cei din Antichitate, nerealizând că aceștia pot greși sau pot acționa negativ în viața de zi cu zi sau la locul lor de muncă, la fel de mult ca orice alt om.
Venerează corporațiile ca și cum ar fi adevărate temple.
Transformă consumerismul într-o adevărată religie.
Își sacrifică libertatea pentru a cumpăra iluzia apartenenței.
Nu gândesc deloc: repetă totul într-un loop precum clovnii de la circ, atunci când execută jongleria cu sticle.
Nu aleg: îngenunchează imediat și se supun.
Nu trăiesc: execută orbește programul pe care alții l-au creat pentru ei.
Cel mai deranjant este atunci când apare cineva care pune la îndoială o componentă a sistemului, care îndrăznește să atragă atenția asupra acțiunilor sau scenariilor. Mulțimea nici măcar nu îl ascultă, analizează sau îi discută ideile. Imediat îl declară „nebun”, periculos, un ciudat sau un „inadaptat” în societate.
Apoi îl „execută”.
Pentru că, într-un azil de nebuni condus chiar de pacienți, rațiunea va fi întotdeauna observată și acuzată de demență severă.
Cea mai mare victorie pe care sistemul a câștigat-o de-a lungul timpului nu a fost impunerea lanțurilor, ci convingerea sclavilor că lanțurile pe care ei le poartă erau chiar libertatea.
Atâta timp cât majoritatea, oarbă, stând pe scaunul șoferului, la volanul vieții, încercând să realizeze pe ce drum trebuie să vireze, va continua să confunde conformismul cu raționalitatea, psihoza și nebunia colectivă vor continua să fie confundate cu ceea ce ei cred și numesc a fi „normalitatea”.
Discussion about this post