Copiii din România au crescut cu Moș Nicolae și nu există român să nu-și amintească de magia serii în care își lustruia ghetuțele până luceau. Este o sărbătoare cu o tradiție îndelungată pentru poporul român, dar în ziua de azi tradițiile nu mai sunt la modă. Mult mai bună o sărbătoare de import, iar dacă are și niște draci în ea, cu atât mai bine!
În acest an, la copiii din Timișoara vine Krampus, personaj din folclorul central-european descris drept jumătate-capră, jumătate-diavol, cel mai probabil de origine pre-creștină. Nu ne ajunge că am importat diavolii și fantomele de Halloween, acum am mai făcut rost de un drac, altminteri popular în Austria, Bavaria, Cehia etc.
Presa centrală ne informează cu mândrie că este vorba de renașterea unei vechi tradiții ce datează din perioada în care orașul era parte a Imperiului Austro-Ungar. Probabil există ceva nostalgii???
„Krampus are un aspect înfricoşător, care să sublinieze factorul educativ, încât cei mici să îşi îmbunătăţească comportamentul”, explică organizatoarea evenimentului de la Timișoara, Gabriela Popovici, prezentată drept președinta asociației Pro Durabil. Nimic mai durabil decât spaima celor mici care vor da ochii cu diavoli păroși și copite pe străzile orașului.
Sigur, face parte din folclor, este o tradiție (străină de neamul românesc, ce-i drept), dar nu tot ce înseamnă tradiție merită păstrat sau reînviat…
Ce urmează? Să revenim la arderea vrăjitoarelor pe rug, și aceea o veche tradiție a Europei Centrale?
De ce este nevoie să zăpăcim mințile copiilor alăturând figuri de diavoli unei sărbători atât de frumoase cum este cea de Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni.Iată cum îl descria Preafericitul părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe ocrotitorul copiilor:
„Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai creștinismului, este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru ca a îmbinat smerenia cu dărnicia.
El a știut să arate dragoste față de Dumnezeu, apărând cu sfințenie învățătură ortodoxă și arătând dragoste fata de aproapele, miluind o mulțime de oameni, ca de pilda pe tatăl care avea trei fete sărace, pe corăbierii aflați în tumultul mării învolburate și pe locuitorii Mirelor Lichiei, cărora le-a fost nu numai păstor sufletesc, ci și sprijinitor în vreme de foamete, prin chemarea miraculoasă a corabiei încărcată cu grâne – simbol al Bisericii, ca tezaur al bunătăților celor făgăduite.
Prin pilda vieții și a faptelor sale de milostenie, Sfântul Nicolae a inspirat o cultura a bunătății și dărniciei în toate popoarele creștine, mai ales acolo unde este cinstit cu multa evlavie, prețuit și iubit.”
O celebrare atât de potrivită pentru această perioadă în care creștinii așteaptă marea sărbătoare a Nașterii Domnului. Chiar era nevoie să ni-l aducă niște progresiști pe Krampus? Chiar n-a mai rămas nimic sfânt pe lumea asta?
Discussion about this post