Boris Johnson a adoptat aproape toate trucurile lui Donald Trump. Și nimeni nu a părut contrariat de strategia acestuia. El va continua să propage minciuna cum că ieșirea din UE va fi un lucru ușor și neproblematic și că un acord comercial cu Uniunea va fi finalizat până la sfârşitul perioadei de tranziție în decembrie 2020. Doar o mică observație: UE și Canada au avut nevoie de 10 ani pentru a negocia și finaliza acordul lor comercial.
De ce au pierdut laburiștii?
Răspunsul este simplu și are un nume: Jeremy Corbyn. A existat vreodată un lider laburist mai disprețuit și mai polarizant? Chiar a crezut acesta că va reuși iar o surpriză ca la alegerile din 2017, când a reușit să împiedice o majoritate conservatoare sub Theresa May?
Corbyn nu are altă variantă acum decât demisia, ca un ultim serviciu făcut partidului său. Deja a declarat că nu va conduce partidul și la următoarele alegeri. Poate că ar fi fost cazul să nu o facă nici la acest scrutin.
Cu totul devastator, Partidul Laburist a pierdut părți importante din electoratul său tradițional – așa-numitul zid roșu. Acești alegători au trecut în tabăra conservatoare. Este vorba de zone extinse din nordul post-industrial al Angliei, acolo unde măsurile dure de austeritate luate de conservatori au blocat dezvoltarea societății și a economiei, făcându-i pe cei săraci și mai săraci.
Partidul lui Corbyn dă vina pe eșecul electoral, pe oboseala și saturația generate de Brexit. Este o scuză prea ieftină, mai ales că ambiguitatea liderului lor pe tema Brexit nu a fost de mare ajutor. Este nevoie de o analiză internă amplă atunci când un manifest electoral care ar fi putut resuscita o economie și o societate lovite de ani întregi de management defectuos al conservatorilor nu reușește să capteze deloc atenția electoratului. Partidul pare să se îndrepte spre aceeași prăpastie a uitării în care par să fi căzut și social-democrații din Germania.
Aceste alegeri au fost mai mult un fel de concurs de nepopularitate. Johnson a reușit să câștige din postura de lider ceva mai puțin urât de populație. Se așteaptă cineva care are încă rațiune ca el să-și respecte promisiunile? Greu de crezut, doar că alegătorii au fost mai preocupați promisiunile neverosimile ale lui Corbyn.
Se destramă Regatul?
Cel mai dureros este însă că acest rezultat va provoca pagube ireparabile unei țări și așa adânc divizate și polarizate.
Regatul (Ne)Unit? Scoția pare să fi ascultat mesajul liderului Partidului Național Scoțian (SNP) de a recâștiga controlul. SNP este așteptat să câștige 55 din cele 59 de mandate ale Scoției. Se vor face cu siguranță mari presiuni pentru un al doilea referendum de independență în Scoția.
Guvernul conservator se va opune desigur unei astfel de mișcări. Pumnalele au fost scoase deja, după ce șefa guvernului scoțian, Nicola Sturgeon, a afirmat că Johnson nu are mandat să scoată țara ei din UE. Iar naționaliștii irlandezi, care au câștigat în premieră mai multe mandate decât unioniștii pro-britanici, vor fi ispitiți oare să ceară și ei un vot privind separarea de Marea Britanie?
Rezultatul acestui scrutin definește rolul viitor al Marii Britanii în lume. Și marchează o transformare majoră a politicii britanice, care va marca țara mulți ani de acum înainte.
Discussion about this post