Pe vremea lui Traian Băsescu, bugetarul era grasul care trăia cu nerușinare pe spinarea slabului din sistemul privat. Odată cu instalarea guvernului PNL (în mare parte, fost PDL) ne-am întors la aceeași retorică. Premierul Ludovic Orban a avut vineri o ieșire foarte dură la adresa salariaților din sistemul public, pe care i-a acuzat că „taie frunză la câini și încasează leafa”. Șeful guvernului nu a precizat la cine anume se referă, mulțumindu-se să spună că este vorba de anumite „entități publice”, în special în București, unde angajații nu fac nimic toată ziua. Dacă este așa, ar fi foarte bine ca guvernul să corecteze această situație, problema este însă că este vorba de reluarea unei retorici menite a învrăjbi două categorii sociale – lucrătorii de la stat cu cei din privat – care își au ambele rolul lor.
Rostul acestor lozinci cu tăiatul frunzei la câini nu este altul decât acela de a pregăti terenul pentru austeritatea bugetară. Tot vineri, premierul a atras atenția că este posibil ca personalul didactic să nu primească sporurile salariale prevăzute pentru septembrie 2020. Guvernul o să facă niște calcule pe buget și… mai vedem. Acesta a fost mesajul primului ministru și nu trebuie să ne mirăm dacă nu se vor găsi bani pentru profesori, la urma urmei și ei sunt niște bugetari grași.
Pensionarii sunt și ei o povară pe capul statului, iar majorarea pensiilor prevăzută prin lege pentru anul 2020 este în dubiu la ora actuală. În fond, și pensionarii cam taie frunză la câini și nu sunt utili societății.
Am putea fi tentați să spunem că numai în România se poate așa ceva, dar ura contra bugetarilor este o caracteristică a regimurilor de tip liberal- globaliste, care se preocupă în special de bunăstarea din sistemul privat, bunăstarea patronilor, nu a angajaților, se înțelege.
Acest lucru a fost evident la cele mai recente proteste organizate în Franța, împotriva reformei sistemului de pensii. Sutele de mii de oameni ieșiți în stradă săptămână trecută erau funcționari publici, medici, profesori, angajații regiilor de transport. Nemulțumirea acestora a fost aceea că guvernul francez are alergie la tot ce înseamnă cheltuială publică, tot ce ține de partea socială sunt cheltuieli ce trebuie reduse la minim, după cum explica un lider al celui mai important sindicat francez, CGT.
Indiferent dacă taie sau nu frunză la câini, bugetarii vor prea mulți bani… chit că societatea nu poate funcționa fără acești bugetari, fie că vorbim de profesori ori de șoferii de autobuz.
Pe de altă parte, limitarea creșterilor în domeniul public este benefică pentru companiile private… cu cât câștigă mai bine bugetarii, cu atât vor fi mai motivați și angajații din sistemul privat să ceară majorări salariale, ceea ce afectează profitul companiilor respective pentru că, deși nimeni nu spune asta, și salariații din sistemul privat sunt tot un fel de grași pe capul patronilor lor…
Discussion about this post