Mulți pun îmbuibarea specifică perioadei de sărbători pe seama societății de consum în care trăim. Suntem îndemnați non-stop să cumpărăm cât mai mult și majoritatea oamenilor sunt deja extenuați de drumurile obsesive la magazin și gătitul zile în șir.
Și totuși numeroase studii arată că obsesia (nesănătoasă) pentru mâncare are mai puțin de-a face cu lumea modernă, ci este un instinct pe care îl păstrăm în ființa noastră din timpuri imemoriale. Specia umană este programată genetic pentru supraviețuire și nimic nu este mai important decât mâncarea. Grija orășeanului că mâine e închis la magazin și trebuie să faci provizii de pâine e nimica toată în comparație cu groaza primitivului că nu va face față iernii.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au sărbătorit solstițiul de iarnă, cu speranța că primăvară nu e departe și va apuca zilele frumoase când hrana e ușor de găsit.
Păstrăm în noi fără să ne dăm seama multe dintre fricile omului primitiv, teama de întuneric în care nu vezi pericolele ce te pândesc, spaima instinctivă de șarpele ascuns în iarbă și, mai presus de toate, groaza că tu și ai tăi veți rămâne fără provizii până la primăvară.
Și nu vorbim aici doar de spaimele primitivului care vâna mamutul cu sulița, căci foametea este un spectru omniprezent al istoriei noastre. E suficient să ne uităm la secolul trecut, în care omenirea a îndurat lipsurile din cele două războaie mondiale, ca să nu mai vorbim de rafturile pustii din vremea comunistă. Știm, n-a murit nimeni de foame în vremea comunismului, dar nu a trecut nici o sută de ani de la marea foamete pogorâtă de Stalin asupra vecinilor ucraineni, o foamete atât de crâncenă încât oamenii s-au dedat la acte de canibalism.
Toate nenorocirile prin care a trecut omenirea le purtăm în ceea ce Carl Jung numea „inconștientul colectiv”.
„Percepția despre lume a omului care se naște este deja întipărită în el, ca o imagine virtuală”, spunea Jung.
Chiar dacă rafturile sunt doldora de mâncare și are frigiderul plin, omul știe în adâncul sufletului că lucrurile se pot schimba oricând, pe plan personal sau la nivelul comunității. Bogați sau săraci oamenii simt nevoia de a profita de prilejul sărbătorii pentru a-și domoli frica ancestrală cu o masă copioasă.
Tot din această perspectivă se explică și preferința pentru mâncărurile consistente, multă carne și multe dulciuri. Proteine și carbohidrați. Degeaba ne spun nutriționiștii că greșim, oamenii sunt programați să caute mâncarea cea mai hrănitoare, care să-i asigure necesarul de calorii. Nimeni nu poftește salată verde, deși ar trebui, salata e săracă în calorii. Doctorii ne vorbesc despre dieta pentru sănătate, dar, ca specie, suntem programați pentru dieta de supraviețuire.
În ciuda tuturor sfaturilor bune venite din toate părțile, cei mai mulți dintre noi vom face exces de mâncare. Odată cu indigestia o să apară și sentimentul de vinovăție și, totuși, primitivul flămând care se ascunde în oricare dintre noi va fi fericit – a avut destulă mâncare, va supraviețui până la primăvară!
Discussion about this post