Când presa mai are umbre de presă în sânge!

Zilele trecute am avut un clinci cu jurnaliștii unei fițuici care face valuri mici în Constanța (azi au recidivat). Foaia se cheamă Replica și, evident, e online. În cuvinte puține vă spun că un tiriplic, fără urmă de cultură generală, s-a dat la Partidul Neamul Românesc. Firește, și-a luat una peste bot. Ulterior m-a sunat o sefă de-a lui plină de spume, iar, în final m-a contactat chiar șefa de trib, adică a redacției, care, pe tonul pisicii blânde (vocabular elevat, tot respectul), a tot încercat să scoată de la mine ceva de care aș fi putut fi acuzat. Mă rog, într-un final provensal, m-a anunțat că o să îmi facă plângere la Poliție, ceea ce abia aștept, căci, supriză, apoi o să-i târăsc eu prin tribunale.

Dat fiind că jurnaliștii cu adevărat cinstiți îi poți număra pe degetele de la două mâini, și pentru că, de la o vreme, am observat că tot soiul de neica-nimeni se tot dau rechini de presă atacând varii oameni politici (care oameni politici, în loc să replice imediat și în forță, tac mâlc și înghit tot soiul de insulte și acuze, una mai aberantă ca alta), am hotârât să scriu aceste rânduri, care ar trebui citite ca un anunț national.

Pe cale de consecință, acest material este adresat tuturor jurnaliștilor cărora le-ar putea trece prin cap să acuze, nefondat, Partidul Neamul Românesc și pe fondatorii săi, de tot felul de gogomănii sau să prezinte fațete ce distorsionează realitatea evidentă. 

Jurnaliștilor care credeți voi că sunteți jurnaliști, dacă aduceți vreo atingere de imagine Neamului Românesc sau fondatorilor săi, voi reacționa imediat și fără milă. Voi răspunde cu aceeași monedă și nu mă voi da în lături să vă arăt lumii în toată splendoarea goliciunii voastre, pe fiecare în parte, pe persoană fizică, așa cum spune un clasic în viață, Marian Vanghelie!

Prin aceasta vreau să spun că voi dezvălui (adevarul are multe fețe, știu să-l prezint în sute de ipostaze) despre fiecare dintre acești deontologi cu aere de mari cronicari ai clipei cum și de la cine iau șpăgi și chiar voi publica mercurialul fiecărui gazetar în parte. Ca să știe toată lumea nu numai cât de ieftini sunteți, ci și cum vă închinați zeului Euro slujind unul sau mai mulți netrebnici.

Ani de zile am studiat cum și în ce fel își asigură unii sprijinul presei de factură nouă. Ca să vedeți că știu mersurile, voi descrie mai jos câteva metode mai cunoscute:

• Clasica manevră: mersul la cârciumă, statul la păpică, și despărțirea după ce plicul a fost depus chiar de ”stăpân” în geanta, punga, traista ziaristului.
• Metoda comisionul: ziaristul face ce face și apoi trece pe la casieria unei firme care aparține comanditarului, a unei rude a acestuia, a unui prieten.
• Metoda angajatului invizibil: după efectuarea muncii nemernice, ziaristul devine angajatul unei firme (unii chiar la stat!), și ia paralele ca și cum ar trudi din greu.
• Metoda vacanța: comanditarul plătește vacanța slugii, cel mai bine peste hotare: Bulgaria, Turcia, Grecia.
• Metoda publicitatea: vrei sa scrie de bine, platești publicitate la gazetă. Cât plătești ești la adăpost. Deja mă sperie câte primării și companii locale au plătit bani publici la Replica în 18 ani.
• Metoda vânzarea: un act de vânzare-cumpărare a unui automobil, dar fără ca ziaristul-cumpărător să plătească cu adevărat vreun leu.
• Metoda consilierii: ca să tacă, un ziarist poate avea un contract de consigliere cu un alt gorobete. Am văzut cazuri și de 50 de euro pe lună și de 2000 de euro pe aceeași lună.
• Metoda donația. Asta e mai rară, pentru că orice donație e atacabila juridic.
• Metoda Tamara: Ziaristului ii moare o rudă indepărtată și, brusc, i se umflă contul. Evident, banii sunt de la ”sponsor”, nu de la bietul decedat…
• Metoda sponsorizarea: asta e cu dus si intors. Comanditarul chiar trebuie să aibă o firmă mai de frunte, căci sponsorizările sunt limitate de lege, dar sunt buni și 3-400 de euro pe lună, ca sponsorizare. Știu eu pe cine aș întreba…
• Metoda erudiției: unii ziariti mai primesc ”cado” diplome, cursuri, calificări, recomandări, publicări de volume, intratul în diverse anturaje, societăți sau organizații, membership-uri etc.

Desigur, mai sunt multe alte metode, dar, funcție de personaj, voi dezvălui manevrele folosite ca să aibă de o ciorbă de burtă sau de un apartament.

Pe scurt, știu ce spun, pot aduce și dovezi și nu voi ezita să o fac!

P.S. – Este foarte important ceea ce spun acum: pentru Partidul Neamul Românesc și pentru membri săi valorile creștine sunt fundamentale și înalt prețuite. Așadar, pentru că orice păcătos are șansa să se salveze, și noi întindem încă de acum o mână sinceră gazetarilor. Curățați-vă, reveniți la bunele intenții, la valorile adevărate ale presei și vă vom fi cei mai buni prieteni. Mai mult, când vom intra în Parlament vom avea grijă ca scutirea ziariștilor de impozit să devină lege (ca în IT) și vom dezvolta și alte initiative pentru că știm că această breaslă a fost mult batjocorită. Mulți, foarte mulți ziariști nu au dările plătite către stat din cauza unor patroni veroși, iar ei, jurnaliștii sunt în situația să nu aibă nici o pensie de subzistență. Și apoi, orice politician cinstit știe că, fără câinii de pază ai democrației, și cel mai mic derapaj  poate deveni o amenițare majoră pentru societatea românească:

Ninel PEIA