Actriţa Carmen Galin a murit vineri, cu o zi înainte de a împlini 74 de ani. Carmen Galin a fost actriţă a Teatrului Naţional Bucureşti şi s-a retras din activitate în 1995.
„Ne-a părăsit Carmen Galin, o actriţă exceptională, un suflet nobil, un om extraordinar. Drum lin către stele, Carmen, Dumnezeu să te aibă-n paza Sa!”, a scris muzicianul Nicu Alifantis pe contul său de Facebook.
Actriţă emblematică a filmului şi teatrului românesc, Carmen Galin s-a remarcat pe marele ecran în peste 30 de filme, dar şi în rolurile de pe scenele Teatrului Naţional din Bucureşti, Teatrului Naţional din Cluj-Napoca şi Teatrului Mic din Capitală, sub bagheta unor regizori precum Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Andrei Şerban.
Carmen Galin a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1967 şi a debutat în cinema cu un rol secundar în „Dimineţile unui băiat cuminte” (1966), de Andrei Blaier. Acelaşi regizor a distribuit-o în rolul care a impus-o definitiv în memoria cinefililor, cel din „Ilustrate cu flori de câmp” (1975), unde a jucat alături de Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Jean Constantin, Constantin Rauţchi şi Ştefan Mihăilescu Brăila. Au urmat roluri în filme precum „Tănase Scatiu” (1976), alături de Victor Rebengiuc, „Mere Roşii”, de Alexandru Tatos, „Saltimbancii, Ana şi hoţul”, de Virgil Calotescu, şi „Faleze de Nisip” (1982), de Dan Piţa, regizor care i-a fost şi soţ.
Actriţa-fetiş a lui Dan Piţa
Acesta a folosit-o, bineînţeles, ca actriţă-fetiş în filmele sale din acea perioadă fastă a creaţiei sale, dar lucrând împreună cu ea mai mult roluri secundare, însă de o percutanţă şi inspiraţie rare. Astfel, în câţiva ani, Carmen Galin este, pe rând, Sita, surdomuta retardată din „Tănase Scatiu“ (1976), una dintre soţiile profetului, personajul negativ (Victor Rebengiuc) din „Profetul, aurul şi ardelenii“ (1978), Pica, fiica dezaxată a personajului titular din „Bietul Ioanide“ (1980, ecranizare după George Călinescu), şi soţia frustrată şi alcoolică tot a personajului negativ (Ştefan Iordache), din „Petrolul, pruncul şi ardelenii“ (1981). În sfârşit, rolul principal feminin, şi unul de excepţie (din nou alături de Victor Rebengiuc), este cel din „Faleze de nisip“ (1983, regia Dan Piţa, scenariul Bujor Nedelcovici, după propriul său roman „Zile de nisip“) – filmul care l-a enervat pe Ceauşescu atât de rău, încât a instaurat cenzura draconică din ultimii ani ai regimului său. Atunci când, în anul 1992, soţul ei a părăsit-o pe Carmen Galin pentru mult mai tânăra Irina Movilă, acesta a fost unul dintre cele două motive pentru care actriţa s-a retras definitiv din lumina reflectoarelor.
Pentru rolul din „Saltimbancii şi Ana şi hoţul” a primit premiul pentru interpretare feminină al Asociaţiei Cineaştilor din România.
Actriţa a devenit populară şi pentru rolul din serialul TV „Fram” (1983).
În 1995, Carmen Galin s-a retras din activitate, iar, în 2016, a fost distinsă cu premiul de excelenţă la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF). În 2004, a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer.
Discussion about this post