Versurile Andradei Voicu, astăzi mai dureroase ca niciodată: „Ne-ați furat dreptul la viață! Cine dracu’ sunteți voi, Să ne râdeți nouă-n față, Și să ne huliți pe noi?”

Parcă a trecut o viață de când ieșea lumea în stradă, dintr-un motiv sau altul, să protesteze guvernarea. Mișcarea #rezist făcea valuri în România, iar oamenii se revoltau dacă jandarmeria te amenința și te bătea pe stradă.

Astăzi, nimeni nu mai iese în stradă, rezistența de orice formă e o amintire din trecut, iar aceiași oameni care odinioară protestau violența și abuzurile poliției astăzi le încurajează. În astfel de zile, ne amintim de poezia Andradei Voicu, greu de digerat la mai bine de șase luni de la publicare.

Poezie care a făcut-o celebră pe autoarea sa, datorită faptului că se revolta împotriva sistemului politic putred din țara noastră, spunând în felul următor:

Voi nu meritați nici țara

Și nici apa ce o beți

Colcăiți de haimanale

Și corupți cu epoleți!

Aceasta a căpătat în mass-media porecla „polițista anti-sistem” după ce a ajuns să fie cercetată disciplinar pentru poezie asta și pentru că ar fi îndrăznit să deschidă gura împotriva unui sistem corupt. Însă supărarea polițistei nu era abia apărută.

Din contră, poezia a scris-o când s-a întors la serviciu, după aproape un an de stat pe tușă, în urma unui accident care a dus-o la un pas de moarte, într-una din „mașinile morții” pe care Poliția Română le pune la dispoziție angajaților. Văzând că nu s-a schimbat nimic, Andrada Voicu a răbufnit, postând versurile pe pagina sa de Facebook.

Ne-ați furat dreptul la viață!

Cine dracu’ sunteți voi,

Să ne râdeți nouă-n față,

Și să ne huliți pe noi?

Ia stați jos și luați aminte:

România nu-i a voastră!

Profitați de bunătatea

Și de neputința noastră

Ne-ați mâncat pe dinăuntru

Și ne-ați pus în inimi smoală,

Ați venit aici cu gândul

Să vă transformați în boală.

Ați și reușit, pesemne,

Să îmbolnăviți poporul

Însă azi, poporul geme

Când își vede tricolorul.

Doar atât ne mai rămâne:

Să ne luăm în piept cu boala

Hai, deșteaptă-te, române,

Că ne fură ăștia țara!”

Astăzi, citindu-i versurile, nu poți să nu te întrebi dacă un astfel de sistem – care pune în pericol chiar și viețile oamenilor care-l slujesc cu obediență – este în stare să ne apere sau chiar, să ia niște măsuri potrivite în fața pandemiei.

Dacă nu cumva guvernul și ministerele noastre nu sunt de fapt infiltrate și conduse de niște slugi ale globalismului care nu vor decât pierzania României.

Puteți citi întreaga poezie aici.