Un articol semnat de renumitul autor și istoric Yuval Noah Harari, apărut în Financial Times în martie, ridică mai multe probleme interestante despre pandemia Covid-19. Articolul, intitulat „Lumea după coronavirus”, este astăzi mai relevant decât niciodată, acum că trăim în acea lume.
„Furtuna va trece, umanitatea va supraviețui,” scrie Harari, „însă vom trăi în altă lume. Multe măsuri de urgență riscă să devină permanente. Decizii care în mod normal ar lua ani ca să fie luate, trec în doar câteva zile. Iar tehnologii imature și periculoase sunt puse pe piață, deoarece riscul de a nu face nimic pare și mai mare. Țări întregi servesc drept cobai pentru experimente sociale masive. Ce se întâmplă când toată lumea lucrează de acasă? Ce se întâmplă când școlile se mută în mediul online? În timpuri normale, guvernele nu ar accepta așa ceva niciodată. Dar nu trăim în vremuri normale.”
În articol, Harari dezbate argumentele pro și contra utilizării tehnologiei pentru a urmări populația.
Trecerea de la supravegere „deasupra pielii” la supraveghere „sub piele”
Harari subliniază că în urmă cu 50 de ani, KGB-ul nu putea urmări toți cetățeni tot timpul. Acum însă, cu ajutorul unor simple device-uri, cum ar fi niște brățări care să monitorizeze datele noaste biometrice, guvernul poate ști tot ce este de știut despre oricine.
„Să ne imaginăm că porți o astfel de brățară biometrică 24 de ore din 24,” scrie Harari. „Datele tale sunt adunate și analizate de algoritmul guvernamental, iar cât de curând, acești algoritmi știu că ești bolnav înainte să o ști chiar tu. Astfel de supraveghere poate desigur scurta drastic pandemia. În același timp, ea crează un sistem de urmărire de-a dreptul terifiant. Dacă ști, de exemplu, că am apăsat pe un articol de la Fox News în loc de unul CNN, îmi poți ghici preferințele politice. asta era adevărat și înante. Dar urmărindu-mi reacțiile din organism când urmăresc înregistrarea de la oricare dintre surse, afli ce mă face să râd sau să plâng, ce mă înfurie.
Iar dacă marile corporații ajung să adune informații despre noi, ajung să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi. Și uite așa ne pot manipula sentimentele și ne pot vinde exact ce ne dorim în subconștient – fie că e vorba de un produs sau un politician.
Imaginează-ți Coreea de Nord în 2030, unde toată lumea are o astfel de brățară biometrică. Dacă asculți discursul Marelui Lider iar brățara detectează urme de furie, ești terminat.”
Imaginea pictată de Harari pare scoasă direct din romanul „1984”, dar de fapt e mult mai aproape decât vrem să ne imaginăm. Vă invit să citiți articolul lui Harari în întregime aici și să trageți propriile concluzii.
Discussion about this post