Dacă tot s-a declanşat toamna, cu planul de infectări realizat ritmic şi cu succes, ca un posesor de comorbidităţi de podium, constat că şi ţara ar cam trebui internată la ATI, cu prognostic de supravieţuire rezervat, în ciuda perfuziilor de lichidităţi din împrumuturi (dacă s-au făcut fiindcă eu n-am văzut-o cu mâneca suflecată şi cu dispozitivul înfipt în venă, plus că tot mai multă lume întreabă, iar presa chiar strigă unde-s banii împrumutaţi, astfel că neam de neamul nostru nu va putea să mai plătească sumele şi dobânzile decenii în şir) aşa încât comorbidităţile naţionale – sărăcia, poluarea, exploatarea şi cel mai grav şi fără precedent creşterea preţurilor la tot ce-nseamnă nevoi primare – au devenit (aproape) letale. Ştiu, nu eu (cu sacii anilor în căruţă) sunt chemat (îndrituit) să mă ocup de soarta tării, de viitorul românilor, ci generaţia tânără, beneficiarii „victoriei democraţiei şi profitorii libertăţii” din decembrie, cei care, cu piepturile goale (cum s-a scris) şi cu ţestele pline de roade ale manipulării (cum nu s-a zis) au anulat cu gloanţe dictatura şi au abolit comunismul pernicios. Ce-au pus în loc? Deziderate, speranţe, învârteli, necum muncă şi guvernământ al legii, aşa încât, în necunoştinţă de ceea ce fac, au talibanizat ţara. S-au dat la lada de gunoi toate moştenirile (megalomane, din fier vechi, demodate) de la Ceauşescu, dar în loc nu s-a pus nimic şi s-au scurs 30 de ani. La Canalul Dunăre Marea Neagră nici vorbă să se adauge cel aproape gata Bucureşti Dunăre, la Metrou cu câcâieli şi reportări de termene abia s-a dat, gata defect, în funcţiune un tronson, şi ăla planificat de defunct. La autostrăzi ( unele început şi altele proiectate) nu s-a adăugat nimic decât desene. La centrala de la Cernavodă nu s-a reuşit deschiderea altui reactor deşi două erau aproape gata şi al treilea în lucru. La Transfăgărăşan s-a redus timpul de uz, fiindcă nu se poate întreţine marea ctitorie. Flota, la fel, în loc să fie reparată a fost trimisă la fier vechi ca mai toate cetăţile industriale de la fabricile de ţigarete la uzinele de maşini, tractoare şi avioane. Am desfiinţat Armata (generând o generaţie nu de tineri puternici şi sănătoşi, ci o promoţie de… domnişoare sau, cum spune poporul, fătălăi), pe motiv că ne apără NATO (împotriva cui şi cu ce tehnică sau efective) dar deocamdată mergem să murim departe de ţară să-i apărăm pe alţii. Dacă prima armată e moartă, a doua (CFR-ul) e în comă. În loc să săpăm tuneluri, să durăm viaducte pentru drumurile de fier noi tundem după metoda habsburgică podoaba capilară a munţilor care, supăraţi, o iau la vale blocând drumuri, torente, râuri, distrugând sate, locuinţe, binale, lucrări de artă, ucigând oameni şi animale.
Dar, tocmai spuneam că nu eu sunt cel care să mă preocup de viitorul acestei Ţări. Poate cu sfatul şi oferta experienţei. Dar, mai întâi, trebuie să am cui da sfaturi, să mi se ceară colaborarea. Preconcepţia mea este (vorbesc din experienţă) că seniorii (vârstnicii în general şi pensionarii în special) sunt nişte încurcă lume, nişte expiraţi, nişte demni de lista neagră (inclusiv a pandmiei), fiindcă new generation au alte criterii valorice, alte unităţi de măsură, potrivit timpurilor (chiar şi numai post decembriste) pe care le trăim: ei – nonşalant şi din plin, noi – supravieţuind şi impietând.
Anotimpurile vieţii sunt la fel ca o cruce creştină: zorii radioşi ai adolescenţei, amiaza impetuoasă a tinereţii, după-amiaza triumfătoare a maturităţii şi crepusculul vârstei a treia a respectului şi toleranţei, ultima şi la gândul că este (la fel ca amin în închinare) punct obligatoriu de trecere (dezirabil) al oricărei deveniri umane.
A venit toamna, sezonul bilanţurilor şi roadelor, al istovirii vacanţelor şi reluării travaliilor şcolare sau profesionale, toamna romantismului capitulării spre a renaşte a naturii, iar pentru noi (trăitorii şi supravieţuitorii din Carpaţi) e vremea celor mai disperate SOS-uri, de parcă România plutitoare a fost izbită ca Titanicul de gheţarul ucigaş care i-a trimis epava la patru kilometri în adâncul atlantic.
Ne aflăm în postura abstinentului etilic căruia îi spun doi inşi că e beat şi el merge acasă să se culce. Ni se spune de la cucurigul Guvernului că economia duduie, că avem gaze, electricitate, apă, căldură la preţuri rezonabile, dar facturile au început să vină cu preţuri mărite şi cu două sute la sută. Acum m-am dumirit, ca unul care am propus reintroducerea pedepsei capitale. Nu mai e nevoie: sunuciderile şi omorurile de tip genocid prin înfometare, inaccesibilitatea la medicamente, îngheţare sunt mult mai eficiente. E drept eu vedeam procedura juridică extremă pentru incompetenţii sau profitorii fără scrupule care n-au mamă, n-au tată, n-au Dumnezeu.
Ştiu, am început să fac confuzie între realitatea tragică şi tristă descrisă prin reportaje şi realismul dramatic şi incredibil abordat prin beletristică. Dar, la fel c-an zisa cu viaţa care bate filmul, şi descrierile literaturii sunt mici fapte diverse prin ceea ce se întâmplă în realitatea unde mişună turmele de cobai în căutarea fostelor proprietăţi şi bogăţii pe care le administrează partenerii globalismului ofensiv, adepţii noii ordini planetare, făurarii resetării mondiale ştiutori ce vor şi cât vor să numere planeta, pentru a se împlini previziuni şi viziuni apocaliptice, neo-marxiste, post-staliniste de nu cumva direct fasciste.
Am spus-o şi o repet: singura speranţă de limpezire a haosului în care ne-am afundat o reprezintă patriotismul sănătos, naţionalismul conservator, solidaritatea muncitorească, coeziunea doctrinară, sacrificiul individual, unitatea de neam şi voinţa de tip militar, în spiritul legii naţionale şi a prevederilor aqius-ului comunitar, pentru mai binele poporului, ceea ce-şi propune să facă şi pentru viabilizarea cărora luptă Partidul Neamul Românesc, care vă cheamă să-i fiţi alături. Singura nădejde, credinţă şi soluţie!
Gl. Bg. (rtg.) Prof. univ. dr. ing. Nicolae Rotaru
Vice-preşedinte Fondator Naţional al Partidului Neamul Romanesc
Deţinător al Premiului Naţional pentru Literatură al Fundaţiei „Nişte Ţărani” 2016
Membru al USR, laureat al Premiului Naţional „Opera Omnia” 2018
Membru al UZPR, laureat al Premiului „Împliniri scriitoriceşti”
Discussion about this post