Sunt puține interviuri cu oameni aleşi, deosebiţi cu scopul de a-i aduce în faţa dumneavoastră, a publicului larg pe artiştii noştri, indiferent de ramura artistică. De aceea, vă invit să-i descoperiţi mai bine pe cei care trăiesc, creează şi lucrează cu şi pentru a ne înfrumuseţa vieţile, a ne bucura vizual sau a ne delecta simţurile.
Motto: „Arta este produsul dumnezeiesc al omului” Vasile Ghica
L-am regăsit pe Irinel Popa-interpretul de muzică populară în calitatea sa de om care-şi construiește o carieră frumoasă, plin de o disciplină continuă, pornind de la cea mentală, care presupune renunţarea la emoţii şi orgolii inutile, până la un stil de viaţă sănătos.De altfel, ca de fiecare dată, am avut ce anume să remarc, deoarece domnia sa a răspuns cu amabilitate tuturor întrebărilor, având o excelentă stare de spirit.
-Bună ziua domnule Irinel Popa. Înainte de toate, țin să vă spun că mă bucur și mă simt onorat de această întâlnire.Pentru începutul discuției noastre ,aș îndrăzni să vă întreb direct ce reprezintă pentru dumneavoastră această zi?
-Bună ziua, domnule Daniel. Vă spun sincer că sentimentul este reciproc.De altfel,mai mult ca sigur, ziua de 15 mai, nu o voi uita niciodată! Mă bucură, mă împlinește… dar mă și răscolește!
-Cu atât mai mult, ținând cont de acestea menționate de dumneavoastră , acum am disponibilitatea și vă ofer timpul necesar de a explica tuturor în detaliu.Puteți și chiar e necesar ca să deschideți „cutia cu amintiri”…
-Vă mulțumesc frumos. Cred că fiecare dintre noi avem momente ale vieții, care marchează într-un fel sau altul existența, trecerea noastra prin Viață, pe acest tărâm minunat, numit – Pământ!
Așa a fost și pentru mine acea zi de 15 mai a anului 1999, atunci când consider că a fost una dintre acele momente și zile definitorii pentru destinul meu. Cu alte cuvinte, am în ochii sufletului o imagine în care vin hotărât, cu pași siguri…pe drumul sinuos dar atât de plin de farmecului al cântecului.
Surprize, Surprize – Televiziunea Română
15 mai 1999
La vârsta maturității celor 45 ani, acel moment memorabil care mi-a hotărât oarecum destinul îmi rămâne mereu în suflet și minte, indiferent de cât de nostalgic sau copleșit de emoții aș fi. Acum, după 24 de ani îmi amintesc acel moment ca și cum ar fi fost ieri. Totul s-a derulat în cadrul emisiunii ‘’Surprize, Surprize’’. Nici acum nu-mi vine să cred că a trecut atâta timp… Dar, atunci mi-a fost împlinită dorința, de-a o întâlni în realitate pe cunoscuta doamnă Sofia Vicoveanca.
De asemenea, Andreea Marin,în calitatea sa de gazdă a emisiunii a punctat cu următoarea remarcă ce s-a dovedit și adevărată :”Ce-ai zice daca acesta ar fi începutul carierei tale, pe care tu ți-o dorești atat de mult?”
Și așa a fost…
-Cum anume și în ce fel de împrejurări v-ați descoperit curajul de a participa la acea ediție a emisiunii ‘’Surprize, Surprize”?
–Credeti ca e vorba despre curaj ? Nicidecum…Dacă știam unde merg, cred ca nu m-aș mai fi dus.
Însă cred că totul este menit de undeva de Acolo de Sus… Și, fără nicio urmă de mândrie recunosc că a existat o dorință atât de mare, precum munții noștri cei falnici, cu crestele lor semețe pe care nu te mai saturi să-i privești. Pot afirma cu mâna pe inimă că am avut și acea flacără interioară care ardea puternic, topind totul în calea ei. Această flacără interioară era reprezentată de dorința de drag și de frumos pe lume, care te face să simți cu adevărat că trăiești.
Am vrut să o întâlnesc și să o văd în realitate pe doamna Sofia Vicoveanca. Și vă mărturisesc deschis că, atunci când dorințele și visele se împlinesc, simți că într – adevăr plutești. Astfel am experimentat realitatea dorită. Am vrut ca să simt că traiesc..și acel moment îl pot rememora de atunci in fiecare zi!
Când îți dorești un lucru cu toata ființa Ta și Natura contribuie și te ajută la împlinirea dorințelor personale, astfel încât acestea se împlinesc și devin realitate!
De aceea le recomand și le spun tuturor să-și facă curaj și să meargă în direcția în care le spune inima!
-Cum anume s-a petrecut acest moment?Ne puteți relata și alte amănunte, ținând cont de evoluția ulterioară a carierei ce v-a împlinit practic destinul dumneavoastră?
–Desigur…Era începutul anului 1999. Se anunțase la televizor, că în primăvară va începe o nouă emisiune unde dorințele fiecăruia pot deveni aievea. În interiorul meu parcă simțeam că aceasta poate reprezenta un prilej, o oportunitate de nerefuzat. Este extrem de important să ai în jurul tău oameni, dintre apropiați, familie sau prieteni care să asculte și de dorințele tale, și dacă pot să ajute, să contribuie într-un mod sau altul la împlinirea lor. Parcursul vieții tale prinde o cu totul altă perspectivă și traiectorie, și cu siguranță, așa a fost și în cazul meu.
O soră mai mare decât mine m-a luat să mergem la o altă sora mai mare decât amandoi, deoarece nu ne văzusem de mult timp. Astfel, de la Cluj la Curtea de Argeș am plecat cu trenul prin București; până să avem legătură mai departe, aveam să mergem la un spectacol, deoarece aveam timp suficient la dispoziție. Mie cum îmi plăceau spectacolele de mic, am fost entuziasmat. Mi-am zis în sinea mea că în București, cine știe pe cine văd eu, fără să îmi imaginez unde mă duc și ce anume mă aștepta. Sora mea a fost complice și a contribuit întru totul pentru ca să ajung la Televiziunea Română, în cadrul emisiunii „Surprize, Surprize” !
Festivalul Național ‘’Cantarea României ’’ Sibiu 1985
Ce impact a avut prezența dumneavoastră în acea emisiune, ținând cont de talentul artistic cultivat, încă din anii copilăriei?
Impactul a fost foarte puternic, atât pentru mine cât și la adresa apropiaților, mai ales pentru publicul larg. Mergeam pe stradă și nu înțelegeam de unde mă cunoaște lumea! Îmi spuneam: „chiar atâta lume m-a vazut?”
Gândind retrospectiv, se pare ca da, impactul a fost unul puternic deoarece am căpătat încredere în forțele proprii și o notorietate. Unii mă surprind și acum recunoscându-mă dupa atâția și atâția ani!
Dar, ca să vă răspund, trebuie să revin la vremea copilăriei, mai exact pe la vârsta de 6-7 ani. Eu cochetasem cu tradițiile, datinile și obiceiurile din lumea satului, scopul fiind acela de a păstra și duce mai departe obiceiurile locului. Încă de pe atunci m-a cuprins dorul de cântec și am simțit acel fior al scenei care mă cheamă, spre a desăvârși sub diferite forme, actul artistic.
Era Festivalul Național „Cântarea României”, acolo unde participam cu câțiva colegi din școală, alături de un grup folcloric de oameni maturi din sat, la acea grandioasă manifestare, reprezentând județul Cluj și localitatea Podeni, (leagănul copilăriei mele) la diverse manifestări artistice prin întreaga țară!
De altfel, vreau să aduc un pios omagiu și veșnică recunoștință, regretatului profesor Grigore Morar, coordonatorul grupului folcloric (nănașul meu) care împreună cu domnul profesor dr. Zamfir Dejeu – Muzicolog, Folclorist din Cluj, probabil au intuit în mine și au văzut acea licărire, acel talent dublat de dorința de manifestare prin cântec, încă de pe atunci.
Fotografiile și înregistrările din acea perioadă, o plachetă asemeni unei medalii, inscripționată cu Festivalul Național Cântarea Romaniei, Spectacolul obiceiurilor de iarnă 22 decembrie 1985, stau drept marturii ale acelor momente de început, de pe drumul cântecului. De asemenea, chemarea pe scenă am simțit-o și voința mea a constat în a o desăvârși în fața publicului, încă din anii copilăriei.
Astfel, din 1984 – 1985 până la Revoluția din Decembrie 1989, am participat la diverse manifestări prin țară, alături de oamenii satului și colegii din școala generală .
Atunci am simțit un lucru firesc, (ceea ce astăzi nu mai este)… că e normal să apari la televizor la un moment dat, pentru talentul pe care-l ai de la Dumnezeu. Mi-au spus toate acestea oameni mult mai mari decât mine,intelectuali, profesori, deoarece atunci eram un copil. Poate părea incredibil, dar acea senzație încă o mai simt, și țin minte că m-am bucurat foarte mult, m-am luminat la fată, având plăcuta impresie că toată lumea îmi aparține!
-Cu ce mari maeștrii ai culturii și artei interpretative românești și nu numai ați reusit să fiți în contact?
-Cu mulți. Pot spune chiar fără să greșesc că am cunoscut multe personalități, însă acum amintesc doar două nume mari ale artei interpretative românești :Maia Morgenstern și Corina Chiriac.
Cu Maia Morgenstern – TIFF 2022
Cu Corina Chiriac – TIFF 2022 – Minuni trăite
Cum anume ați reusit să vă valorificați și totodată să acumulați știință și experiență în toți acești ani, din punct de vedere strict al carierei dumneavoastră?
Am reușit să-mi valorific multe cunoștințe și unele dintre ele fiind diversificate, pe o paletă foarte largă a artei, de la muzică, teatru, film, televiziune, până la pictură si la toți cei care mânuiesc cu ușurință și dibăcie arta cuvântului… adică scriitorii, poeții.
Fiind la celebrarea unei cifre rotunde, cu ce gânduri, proiecte și speranțe veți porni de acum înainte?
În primul rând mulțumesc bunului Dumezeu pentru tot ce mi-a dăruit, puterea și credința pentru tot ce am făcut și desăvârșit până în clipa de față. Mă străduiesc să am grijă de tot ce am adunat și continui să dăruiesc mai departe cântecul așa cum este el pur, ca apa din munte, ca să ajungă la inimile tuturor celor care iubesc rădăcinile și temeliile acestui neam stravechi, care a jertfit vieți, ca noi astăzi să ne bucurăm de libertate și de toate aceste clipe minunate pe care le trăim împreună. Trebuie mereu să-i pomenim în rugăciunile noastre!
Mă simt cu adevărat privilegiat și foarte bine, la această aniversare a acestor 45 de ani de viață, ca și cum aș fi metru alături de invitați speciali, mereu ocrotit și iubit de către marele public, căruia îi mulțumesc și cu această ocazie.
Ce reprezintă pentru artistul Irinel Popa cântecul popular?
Pentru mine cântecul popular reprezintă viața, reprezintă rădăcina acestui neam străbun ,practic originile noatre, care doar prin El, prin cântec și rugăciune – Credința – a rezistat atâtor provocări ale veacurilor.
Cântecul și Credința s-au împletit frumos, făcând punți de legătură între oamenii locului și popoarele lumii. Cântecul – Muzica, fiind limbajul universal al tuturor popoarelor lumii, ne face mai buni, mai simpli, mai umani. El ne înalță cu vibrațiile lui până la cele mai înalte culmi, până nsus la stele. De altfel, ar fi indicat să simtim viața așa cum este ea, plină cu de-toate! Viata e cu mai mult frumoasă dar nu oricine vede acest lucru!
Ce părere aveti despre viața culturală și muzicală din România, ținând cont de faptul că tânăra generație a cam ajuns să desconsidere și chiar să afișeze indiferență față de fenomenul artistic în general? Dacă ați identificat aceste lucruri, puteți să exemplificați cu o situație concretă?
Eu cred în tânăra generație și trebuie să avem grija de aceasta, deoarece ei sunt cei care vin după noi. Bineînțeles, lucrurile se schimbă… vremurile, oamenii, însă noi trebuie să gasim echilibrul. Viața culturală și muzicală din România exista prin cei care o reprezintă.Tânăra generație nu cred că o desconsideră, ci mai degrabă nu o înțelege suficient. Consider că este un derapaj evident, un soi de anomalie și dezechilibru, dar în timp, cu siguranță se vor regăsi în actul artistic și vor aprecia valoarea la nivelul acesteia.
Tehnologia cred că joacă un rol foarte important în rândul tinerilor și nu numai, iar în final omul – publicul – va fi dornic de actul artistic adevărat. Aceștia, mergând în sala de spectacol, va avea ce anume savura împreună cu artistul. Actul creației sale, care îl poate înălța este cel mai important aspect, cu nimic mai prejos față de toate tulburările și nenumăratele emoții care ne pot răscoli , punându-ne pe gânduri la ceea ce a vrut să transmită Artistul.
Ca viață afară de tehnologie înseamnă și un act artistic total implicat, împreună cu artistul si ceilalți oameni din public, deoarece consider că dăruirea și trăirea cu care acesta își implineste menirea până la desăvârșire sunt atribute care întotdeauna se șlefuiesc!
La final, deseori am descoperit senzația că se așterne așa o liniște și pace interioară – precum o aură – care îi cuprinde pe toți cei prezenți, care vor merge spre casele lor, urmându-și cursul vieții, meditând la cele vazute și trăite, dar și cu dorința revenirii de a savura din nou astfel de momente. Nu e deloc puțin lucru, deoarece Arta în general și mai ales Muzica pe care o știm cu toții, are particularități terapeutice și ajută foarte mult la desăvârșirea noastră ca Oameni.
Cu Ionela Viorela Simea
Cum anume vă raportați în relația dumneavoastră cu Dumnezeu? Ați simțit prezența și ajutorul Lui?
Da, totdeauna și de fiecare dată.Dumnezeu e tot timpul cu noi, din moment ce fără El nu putem face nimic!
La drum lung, Rugăciunea – vorba mamei – ajută să ajungi mai repede la destinație și să-ți fie mai ușor în toate!
Duminica negreșit e vremea de mers la Sfânta Biserică, la sărbătoare sau în cursul săptămânii la fel, de câte ori avem ocazia și trecem pe langa un locaș de cult, să ne facem timp a poposi pentru câteva clipe, ca să stăm de vorbă cu îngerii și cu Dumnezeu prin Rugăciune. Trebuie mereu să – I mulțumim pentru tot ce ne-a dat și să -L rugăm să dea liniște și pace în țară și pretutindeni în lume.
Pe final, mulțumindu-vă pentru timpul acordat țin să vă urez și să aveți parte de sănătate, împliniri si tot ceea ce vă doriți. Aș dori să adresați un ultim gând al dumneavoastră către lume și în special celor care ne citesc pe platforma BPNews.
Sănătate tuturor, e cel mai important lucru, speranță și credință, iar dumneavoastră mulțumiribpentru tot ceea ce faceți ,ținând publicul aproape prin materialele dumenavoastră , informându-l cu cele mai noi știri, analize, pe subiecte diverse, tratate atât de responsabil!
Vă mulțumesc mult !
*****
Sursa foto : Arhiva personală a interpretului Irinel Popa
Toate drepturile rezervate!Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Interviul a fost realizat de către Prof. Dr.Daniel Mihai redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate!
Discussion about this post