Conflictul armat este o confruntare armata între două părți, cu scopuri și obiective declarate, desfășurată pe un spațiu limitat, cu caracteristici de amploare (ritm, intensitate și continuitate acționale) inconstantă, care poate avea un învingător sau se termină prin epuizarea parților și arbitrarea situației de un terț. De aceea, este o manifestare din relațiile internaționale, în afara păcii, cu aspecte uneori contradictorii și în consecință și greu de înțeles.
Despre o posibilă confruntare armata bilaterală Rusia-Ucraina s-a auzit mai de demult. Și cum ce se aude se și cam întâmplă, în iarna anului 2022 a început Operația ofensivă specială rusească cu obiective clar definite si declarate, în fața căreia Ucraina a opus inițial o apărare pe direcții, după posibilități. Așa a apărut un conflict armat în apropierea României, pe care multi-media îl prezintă pe neînțeles, iar comentatorii tv se întrec în aprecieri părtinitoare și multe bazate pe presupuneri determinate.
Atacatorii au folosit cu pricepere procedee de acțiune de tip lovituri (au fost identificate până acum 10 asemenea tipuri și mijloacele de lovire), care sunt de fapt o combinație acțională șoc terestro-aero-navală masată pe obiectivele militare distincte, de infrastructură utilizată și în sistemul militar și de logistică a susținerii confruntării armate.
Acțiunile rusești au vizat ocupația de teritoriu ucrainian pe fronturi destul de largi, acțiuni în forță pe direcțiile obiectivelor majore, obligând adversarul să-și disipeze forțele, dar fără a putea să realizeze o apărare mobilă. Amenințarea către Kiev a vizat blocarea unor forțe, care ar fi putut interveni în apărarea oblasturilor din estul Ucrainei. În primele luni ale confruntării efortul atacatorului s-a făcut și pentru slăbirea rezistenței ucrainiene în adâncime, prin lovituri asupra unor obiective vitale, producând o rupere a legăturilor și o distanțare între frontul activ și rezerve.
Conducerea strategică ucrainiană, consiliată „din afară” a cerut ajutor internațional, pe care succesiv l-a primit în forțe, mijloce de lupta, alte resurse, finanțe și informații. Toate au participat activ la schimbarea succesivă a fizionomiei confruntării armate din punctul de vedere al amplorii operației ofensive speciale (ritm, direcții, intensitate, amploare, continuitate).
De un an și mai bine asistăm la această confuntare armata dintre Rusia și Ucraina sprijinită major internațional, ca la o partida de joc cu reguli, etape și faze succesive, surprize, în așteptarea unui învingător sau a unei situații de echilibru, fiecare cu un minim câștig local sau în ansamblu spre satisfacția susținătorilor. Uneori s-au văzut și confruntări că într-un poligon de antrenament.
Ne întrebăm oare cât mai poate dura o asemenea partida? Cert este că se va încheia odată, fie cu un învingător triumfal ori măcar mulțumit, fie numai cu obținerea unei păci mult dorite prin întreruperea confruntării. Adică să se transforme într-un conflict armat înghețat, dar după părerea noastră nu este o soluție pentru niciuna dintre părți și nici acceptată internațional.
O anumită categorie de presă a lansat și ipoteza că situația beligerantă actuală de pe teritoriul Ucrainei se poate transforma într-o confruntare de lungă durată, probabil pentru a ține NATO activă și SUA mereu pe poziție dominantă, partidă care după unii analiști poate să se îndrepte către un final inevitabil și nedorit. Într-o alternativă: dezintegrarea Ucrainei ca stat, cu avantajele dorite european sau împingerea situației strategice către confruntare nucleară gândită limitat, numai de cei care sunt preocupați de continuarea prelungită a războiului cu un perdant clar.
Suntem surprinși că până acum ceea ce se întâmplă în Ucraina, cu varianta unui final nuclear, nu a fost supusă unei analize logico-ideatico-reflexive și obiective din domeniul artei strategice, care ar fi scos în evidență cu certitudine efecte înspăimântătoare pentru toată lumea preocupată și atent urmaritoare.
De ce oare?, întrebare firească. Media prin propaganda străină și românească, utilizând presa corporatistă, s-ar fi umplut de ridicol, cu reflecțiile slujbașilor proprii, bazate pe „presupuneri intuitive tari” în folosul unei părți, care trebuie să câștige obligatoriu, dar patriotic, nelăsând să apară vreun gând, bazat pe adevăr tot mai evident, că Rusia poate să câștige războiul printr-o operație ofensivă nu specială, ci de proporții după toate legile războiului și principiile luptei armate. Contrar aprecierilor „specialiștilor bine determinați”, Rusia chiar dispune de această capacitate ofensivă.
Este adevărat, și nu poate fi ascuns în media internațională, că Operația specială a rușilor a avut și câteva sincope în derulare, dar fără a se poticni, ceea ce a umplut de admirație Conducerea Forțelor Armate ale Ucrainei, a căror comandanți s-au grăbit să afirme despre respingerea acțiunilor ofensive rusești în una-două oblasturi.
Aceste idei exprimate forțat au sporit mitul blindatelor trimise de NATO (în mod deosebit tancurile Abrams, Challenger și Leopard), care urmau să facă prăpăd însumat în minuni, schimbând în timp scurt cursul acțiunilor pe câteva direcții. S-a dovedit ulterior că adevărul este numai parțial și ocazional.
S-a făcut mare caz, cu apluze și salve de tun, în legătură cu unele progrese ale ucrainienilor, prin a câteva înaintări recuperatorii nesemnificative în ansamblul configurației frontului activ, care au avut loc la sfârșitul verii trecute, produse împotriva unor poziții unde rușii aveau o apărare slabă și temporară. De fapt, conform principiului economiei forțelor și mijloacelor cedarea rapidă a unor poziții a făcut că acestea să devină mai trainice în adâncime.
De când a început firava (contra)ofensivă ucraineană, forțe rusești au preferat să cedeze suprafețe ocupate, că să nu piardă efective prețioase de oameni și materiale, retrăgându-se succesiv pe poziții pregătite în adâncime și mai ușor de apărat, respingând în final forțele ucrainiene care atacau fără vlagă.
Această mobilitate a apărării pe care Ucraina nu a folosit-o în prima parte a confruntării armate a făcut posibilă pierderea unui număr mare de personal și echipamente de lupta în principal în acțiuni ineficiente și de multe ori chiar imprudente.
De la început nu s-a acordat suficientă atenție unor factori de succes, precum surprinderea și evitarea surprinderii, superioritatea tehnică și informațională, raportul de forțe, rezervă activă pentru continuarea/dezvoltarea acțiunii de luptă. Așa se face că atât ucrainienii cât și rușii au avut surprize mari din partea unor acțiuni de mică anvergură, dar minuțios planificate și oportun declanșate.
S-au avansat cifre uimitoare în legătură cu pierderile raportate și prezentate propagandistic. Statistic analizând, pierderile militare sunt diferite și depind de realizarea sau evitarea surprinderii, de ritmul și intensitatea acțiunilor, amploarea și oportunitatea acțiunilor, superioritatea tehnică, tehnologică și de management.
Fizionomia acțiunilor de lupta, în toată această perioada de confruntare armata, evidențiază caracteristici de dinamică mici și foarte mici, cu folosirea grupurilor acționale reduse sau subdimensionate, ele fiind axate mai mult pe păstrarea pozițiilor și distrugerea obiectivelor principale adverse, prin acțiuni și lovituri directe mai puțin executate și indirecte frecvențe cu succes.
În medie, analizând acțiunile părților putem afirmă că una din părți în ansamblu a inregistrat pierderi umane, în tehnică și materiale dublu față de cealaltă, dar nu mai mult în medie de 3-5 % pe zi luptătoare, pe fiecare grupare acțională. Câte zile s-au dus efectiv acțiuni de lupta din cele peste 480 de zile de la începerea confruntării militare nu justifică pierderile mari vehiculate de ambele părți.
Formele și procedeele de acțiune bazate pe lovituri indirecte de superioritate și mai puțin pe modelul „față în față” au determinat producerea de pierderi puțin diferite între părțile ce s-au confruntat. Raportări despre sute de mii de morți pentru fiecare parte a confruntării sunt cu certitudine exagerări fanteziste avansate de cei interesați.
Dar este foarte adevărat că la cele prezentate până acum se adaugă și pierderile colaterale (oameni, materiale, infrastructură civilă). Cauza producerii lor ține de natura erorilor militare de lovire, plasarea unor utilități de lupta în locații cu destinație civilă pentru a le ascunde și proteja, prezența nepotrivită a civililor în locurile cu obiective militare, dar și lovituri pentru incitarea populației la împotrivirea față de autoritățile militare și locale și chiar erori de tragere și lansare. Aceste pierderi pot atinge 10-15% din totalul pierderilor militare.
Folosirea succesivă a tancurilor trimise de state NATO și primite succesiv de partea ucraineană nu și-a dovedit pe deplin menirea, din motive ușor de dedus și înțeles. Multe din ele fac parte din generații mai vechi, chiar reformate fiind, altele incomplet echipate cu performanță de ochire și tragere pentru a câștiga duelul de foc cu tancurile rusești, instruirea performantă a echipajelor poate dura câteva luni, aducerea și mișcarea lor pe teritoriul beligeranței și păstrarea lor până la întrebuințare generează suficiente vulnerabilități de a fi lovite înainte de trecerea la acțiune.
Unele dintre tancurile promise au trebuit trecute prin noi procese de fabricație, ceea ce a întârziat semnificativ ajungerea lor în teatrul de acțiuni militare. Este vorba de tancurile americane M1 Abrams care au avut blindajul special înlocuit și celelalte sisteme moderne de ochire și tragere pentru că nu s-a dorit că aceste secrete să cadă în mâinile rușilor.
Numărul tancurilor a fost și va fi mereu insuficient pentru ucrainieni, ceea ce reduce simțitor puterea de izbire și lovire a contraatacurilor și mai ales dezvoltarea unor eventuale succese în adâncimea dispozitivelor rusești. Pregătirea apărării rusești, prin consolidarea aliniamentelor cucerite nu permite întrebuințarea tancurilor și altor blindate în mod concentrat în grupuri sau grupări blindate.
Întâi trebuie ruptă/spartă apărarea adversă prin puternice pregătiri de foc cu toate mijloacele aeriene și terestre și apoi lărgirea breșelor pentru dezvoltarea ofensivei. Cantitatea de mijloace de foc și de lovire a forțelor ucrainiene nu cred că pot permite acțiuni cu succes decât pe una-două direcții tactice. Dar atenție să nu se slăbească rezistență frontului pe alte direcții, de unde rușii pot relua ofensivă cu succes pentru finalizarea obiectivelor de ocupație teritorială. Aspect deja întâmplat!
Acolo unde în acțiunile declanșate sunt tancuri într-un număr mai mare, apărarea utilizează cu succes procedeul de lupta denumit „eliminarea tancurilor și celorlalte blindate” prin concentrarea tuturor mijloacelor de lovire pe acestea, lipsind atacul de vigoarea necesară.
Așa se face că acum asupra (contra)ofensivei timide a ucranienilor sunt focalizate de la distanțe apreciabile mijloace de lovire aeriene, artileria, armele antitanc și rachetele cu sisteme de ghidaj precise și chiar vânătorii de tancuri, ceea ce determina o anumită reținere și intârziere a declanșării acțiunilor de mai mare anvergură.
Este bine cunoscut că în arta militară se apreciază că tancurile sunt bune, dar nici pe departe nu pot fi invincibile. Numai în valuri și susținute aerian acțiunea lor aduce succesul scontat, prin aceea că dezvoltă ocuparea spațiului curățat deja cu alte mijloace de lovire.
Un adevăr de luat în seama. De câteva decenii armata rusă, ca urmare a confruntării tehnologice militare cu NATO a conceput și dezvoltat arme eficace pentru a se putea confrunta simetric cu modele de tancuri și blindate ale statelor Alianței. De aceea, credem că nu își fac prea multe griji din întrebuințarea blindatelor în (contra)ofensiva ucraineană alimentată tehnic și tehnologic de SUA și NATO.
Cei de la Pentagon știu prea bine faptul că tancurile au nevoie de o acoperire și sprijin aerian active și eficiente, numai așa blindatele fiind capabile de succese. Rămânem uimiți de faptul că Ucraina este împinsă la acțiuni ce se doresc decisive, fără mare folos primind tancuri și blindate occidentale, deoarece sponsorii nu asigura oportun și sprijinul aerian de luptă pentru a le proteja acțional. Nu este o eroare, este o premeditare a insuccesului?!.
Nu s-a descifrat suficient de către analișții militari occidentali și de la noi procedeele de acțiune pentru ocuparea unor localități de tip „nod de rezistență vitală a apărării”. Aceste obiective vizate de atacator au fost până la urmă cucerite, dar cu o mare grijă și preocupare pentru a recupera „producția clandestină de acolo”, dând posibilitatea de a se salva unii dintre „luptătorii în halate albe”, a oferit posibilitatea salvării de vieți omenești de ambele părți, s-a dorit protejarea elementelor de infrastructură adiacentă și necesar ulterior, atrăgând astfel atenția că acolo se petrec lucruri nefirești. Toate aceste elemente vizibile au fost speculate de propaganda corporatistă și de conducerea militară de la Kiev că fiind bravură ucrainiană și nepricepere rusească.
Ulterior, aceste obiective pierdute succesiv au fost apreciate de conducerea strategică de la Kiev ca fiind fără valoare prea mare pentru sistemul defensiv propriu, dar se va vedea ce greutăți vor întâmpina dacă vor reuși vreodată să le elibereze.
Operația ofensivă specială a început sincron pe toate direcțiile de interes, atrăgând într-o capcană strategică forțele armate adverve insuficiente. Să ții o rezistență activă pe o linie a frontului de peste 1300 km cu forțele și mijlocele disponibile în cursul iarnii anului trecut era un curaj nebun, provenit dintr-un entuziasm inconștient, generat occidental și susținut american.
Problema care se pune este, după aproape un an autorii operației speciale au redus ritmul ofensivei pe motiv de atingere în general a obiectivelor propuse, ori rezistența ucrainiană a crescut în intensitate cu urmările cunoscute? Cert este că ambele părți au avut nevoie de o pauză de refacere, recuperare și în plus ucrainienii pentru reorganizare prin recepționarea ajutoarelor occidentale. Vom vedea cine a folosit mai bine acest timp, fie pentru organizarea apărării spațiului cucerit și consolidarea dispozitivelor pe obiectivele vitale cucerite, fie pentru reorganizare de amploare a forțelor și mijloacelor ucrainiene în vederea declanșării acelei acțiuni decisive (pe care nu o putem denumi contraofensivă) cu scopul utopic de realizat-eliberarea întregului teritoriu ocupat de ruși, inclusiv Crimea.
Și în acest caz, conducerea armatei ucrainiene s-a bucurat de o „amorțire a frontului”, dar timpul s-a scurs tot în favoarea ocupantului, consolidându-și succesul inițial. Pentru crearea grupărilor acționale și dispozitivelor de lupta necesare acțiunilor viitoare, ucrainienii au avut nevoie de libertate de manevră, ceea ce este foarte greu nu de realizat, ci de asigurat cu continuitate. Așteptăm să vedem viitoarele acțiuni și mai ales comentarea lor din studiourile de televiziune de la noi, de către „specialiștii și propagandistii noștri, civili și militari”.
Cât de curând se va vedea dacă așa-zisă contraofensivă începută timid va continua prin dezvoltarea de acțiuni principale măcar pe una-două direcții, cu ruperea apărării fortificate a rușilor. Acum apare vizibil mobilitatea strategică, adică libertatea de a deschide acțiuni ofensive și pe alte direcții sau să creeze inducerea în eroare și surprinderea strategică. Cine o va face, adaugă un atu în plus pentru finalizarea obiectivelor strategice propuse, desigur de către fiecare parte.
Toată linia defensivă sau ofensivă de 1.300 de kilometri a Ucrainei, prin insuficienta fortelor și mijloacelor va începe probabil să se prăbușească, iar marea problema este că ucrainienii nu dețin poziții fortificate pe care să se retragă. Acum trupele ucrainiene, deși au soldați curajoși și competenți, sunt epuizate, demoralizate, lipsite de aprovizionare continuă și mai ales cu gândul la a scapă. A început să se murmure că „nu mai este războiul nostru”.
În plus, pare probabil, dar credibil că Rusia pregătește o ofensivă devastatoare pe câteva direcții strategice vitale, cu efective masive de militarii, tancuri și alte blindate de lupta, artilerie, rachete, elicoptere, drone și avioane. Această armată rusă, care a învățat din greșeli, are altă capacitate de lupta, va acționa decisiv și final, fiind mai bine pregătită, condusă și inzestrată, ceea ce poate forța „pacea subită”, de nu înfrângerea și capitularea uneia din părți, care pot genera alte condiții în relațiile Euro-Rusia.
Dacă lucrurile pe teren vor evolua așa cum am descris mai înainte, informațiile vor zugravi o nouă realitatea militară pe baza cărora putem să face o analiză obiectivă, cu verdictul: Federația Rusă va câștiga din punct de vedere militar.
Chiar dacă se va continua și chiar amplifica ajutorul militar occidental, situația va conduce către prelungirea confruntării militare, dar nu credem că se va schimbă rezultatul final. Inevitabilul va întârzia să apară, dar se va realiza cota de oameni morți planificată ocult în această confruntare militară…
Revenim la riscul mult mai mare ce poate să apară pe timpul confruntării actuale ruso-ucrainiene, pe care presa îl tratează cu indulgență, îl minimalizează, dar totuși îl stârnește și acceptă, anume un război nuclear tactic, declanșat ca provocare teroristă, cu premeditare pentru glorie ori accidental. Chiar dacă riscul se dezvoltă pe măsură escaladării de către fiecare parte a nivelului de confruntare, el nu se va produce din motive de existența umană locală, europeană și chiar planetară. Este bine ca unele state să reducă tonul escaladărilor imprudente, livrând Ucrainei mijloace de lovire cu rază lungă, mijloace anti-rachetă Patriot, informații, supraveghere permanentă, printre acestea existând și mijloace de lovire cu muniție nucleară tactică.
Ambele părți, mai ales declarativ, avansează cu pași siguri către confruntare nucleară. Dar până la a detona fie și un proiectil din categoria armelor nucleare tactice este cale lungă de urmat în plan politic, militar, ideatic și spiritual. Ceea ce surprinde cel mai mult este faptul că părțile se adâncesc în declarații, în loc să facă măcar prin mesaje clare un pas înapoi.
În încheiere, dorim o scurtă analiză cu privire la poziția politico-militară a Rusiei față de deciziile SUA, NATO și a țărilor care cu continuitate și fără reținere au livrat și continuă să o facă mijloace de război dintre cele mai performanțe și periculoase Ucrainei.
În disperarea sa, partea ucrainiană a cerut și continuă să o facă internațional, cu orice ocazie ajutoare de război pentru a se împotrivi acțiunilor rusești și cu o anticipație pentru eliberare a teritoriului ocupat, ceea ce pare ceva ieșit din comun. Cum a gândit conducerea militară posibilitatea de a păstra și stoca un arsenal de război pe propriul teritoriu, fără ca riposta adversarului rus să nu apară, cu pierderi însemnate. Numai că aici apare o problema de justificare a acesteor posibilități.
În spiritul legislației internaționale referitoare la cei implicați în livrarea de arme Ucrainei, se deduce cu ușurință că toți ofertanții generoși de produse de război, prin furnizarea de arme uneia din părți aflate în conflict generează dreptul legal Rusiei de a atacă acele țări NATO, deoarece au renunțat la neutralitate și au devenit, în fapt, țări combatante?!
Rusia nu a aplicat această regulă de drept al războiului, nedorind să implice direct NATO în conflictul actual. Fie că totul are un iz de aranjament pentru a curată Europa de mijloce cu valoare de fiare vechi, fie cererile ucrainiene nu mai pot fi onorate cu arme moderne și performanțe, fie se poate bloca ajungerea lor în spațiul acțiunilor de lupta. Mai apare o întrebare, cât mai așteaptă rușii înarmarea Ucrainei pentru a încheia într-un fel sau altul situația dramatică de pe front. Greu de dat un răspuns convingător!
A apărut cu evidență aranjamentul gradual al Occidentului cu Ucraina pentru sprijinirea și susținerea confruntării: de la mijloace de lovire tot mai performanțe și cu rază tot mai mare de lovire la adversar (să ajungă până în Crimeea), apoi mijloace de apărăre a loviturilor rusești (rachete, drone), toate acoperite substanțial cu informații din toate mediile de confruntare, până la bani în sume mari necesare și greu justificabile în arsenalul de luptă. Între aceste mijloace sunt și câteva care pot lovi arsenalul nuclear tactic rusesc din apropierea frontului cu cosecinte greu de imaginat. Până unde a mers și merge inconștiență furnizorilor de mijloace de lovire puternice?!
În ultima vreme disputa solicitărilor de arme puternice este puțin blocată de dorința de realizare de către ucrainieni a tandemului acțional ofensiv tanc-mijloc de lovire aeriană. Târziu au optat pentru acest model de acțiune, dar fără un folos evident din motive de înzestrare rusească a forțelor cu mijloce moderne pentru confruntarea terestră și superioritatea aeriană pe care o au sau o pot crea oportun în locurile necesare. Dar ce urmează să mai solicite ucrainienii?
Escaladarea rapidă a confruntării directe, cu atragerea sau implicarea directă a unor state vecine, pierderi multilaterale neocolind Ucraina, după comentariile presei străine poate conduce letal și la o confruntare finală cu mijloace nucleare tactice.
În asemenea condiții înspăimântătoare, SUA, NATO și în cancelariile occidentale se judecă la rece așa ceva? Este cazul să se manifeste reputația de pacifiști militari și astfel să se elimine disperarea și excesele politice, numai astfel neputându-se înregistra un mare perdant internațional.
Ne întrebăm cum vor fi justificate enormele sume de bani, materiale și încărcătură morală (încurajări nejustificate) utilizate în apărarea Ucrainei. Dar afirmăm că această confruntare militară pe teritoriul poligon al Ucrainei s-a planificat și transformat succesiv într-o miză existențială pentru SUA și NATO, lucru cu consecințe de durata. Și atunci ne întrebăm nu cumva războiul a fost de interes vital și existențial pentru SUA, NATO și Rusia? desfășurându-se cu procura pentru Ucraina?!
Această confruntare militară pe teritoriul disputabil european al unui stat nu trebuie să aibă un învingător, ci o situație de negocieri internaționale de pace. Altfel, se pot pune sub semnul întrebării existențial-funcționale a însăși SUA, NATO, Rusiei, întregii Europe, atât configurativ teritorial, cât și relațional în plan geo/politic/economic/strategic. Lumea se pregătește și pentru altceva.
Gl.bg.(ret.) prof. dr. Constantin ONIȘOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar General Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post