Oare ce este mai exact Francmasoneria? Mulți dintre dumneavoastră au auzit, măcar o dată, întâmplător sau nu despre acest așa zis „club elitist”, care se prezintă opiniei publice asemenea unei „organizații filantropică”.
De asemenea, mai mult ca sigur că aceste noțiuni v-au trezit interesul și, în mod cu totul aparte v-ați adresat multe întrebări sau ați început să puneți întrebări, să cercetați din pură curiozitate subiectul, căutând în tratate, cărți și chiar și în presă, mediu online amănunte care să vă edifice și să vă formeze o părere.
Una dintre multele întrebări rămase în suspensie, în mod cu totul special o constituie problema capitală care are legătură cu impunerea și acceptarea acestei organizații ca fiind capabilă de a fi considerată o religie, în sensul propriu – zis al termenului.
Succesul recrutărilor, seducţia şi «forţa de atracţie» a (franc)masoneriei a avut drept rezultat întâlnirea a două aspiraţii contradictorii: pe de-o parte câștigarea unui anumit statut „de ales” prin apropierea de acest club sau „mişcare” cu profil social – filantropic asemenea unor societăți de într – ajutorare socială pline de capabilităţi, iar de cealaltă parte accederea într – un club exclusivist, cu pretenții savant, cu anumite conexiuni ale unei lumei asociative, cu exigențe intelectuale.De aici, din tot acest cocktail de idei, au rezultat multe aspiraţii și proiecte ale acestei caste cu circuit închis, dar care nu se pot cunoaște în detaliu.
De asemenea, dacă cercetăm cu atenție din punct de vedere istoric vom putea observa cum anume au avut și chiar au găsit terenul fertil pentru difuzarea dincolo de mediul aristocratic a acestei practici «de egalitate» care reuneşte pe majoritatea celor care au bani, educaţie şi plăcerea petrecerii timpului liber în mijlocul unei aşa-zise adunări eficace de relaţii, într-un nou spaţiu civil şi european asemănător multor organizații similare din această perioadă postmodernă.
De asemenea, această catacteristică ce a vizat şi continuă să fie legată de particularitatea definită ca eterogenitate a mediului masonic, a generat și chiar ainstaurat noua paradigmă care a devenit instituţionalizată, în sensul că selecția membrilor era una drastică, în comparație cu ceea ce se întâmplă în prezent .
Mergând pe firul logic al întâmplărilor reale care au rămas în mare parte necunoscute publicului larg, se poate sesiza mecanismul acestui club exclusivist.Având în vedere că și de acum înainte veți auzi despre activitatea masonică ca fiind „una aparte, esențială dezvoltării în societate”, aș dori să realizați o separare între miturile care însuflețesc această organizație în ochii mulțimii și realitatea care de cele mai multe ori contrazice în mod fățiș imaginea ireproșabilă creată în mod cu totul artificial.
Din acest punct veți fi martorii multor „fapte de glorie” și evenimente care odată consumate au marcat într – un mod nefast istoria.
De altfel, (Franc)Masoneria este construită şi bazată pe un nou ansamblu de reguli şi raporturi, diferite esenţial de cele tradiţionale în cadrul cărora individul se raportează juridic şi ca stare la corpul social ierarhizat căruia îi aparţine. (Franc)masoneria se situează la «frontiera» a două lumi, ambele ale prezentului: cea a privilegiilor din naştere, bazată pe respect, ordine, disciplină şi lumea modernă, în curs de modelare, bazată pe un nou tip de contract social. Născută în «cadrul societăţii ordinelor», acest „club elitist” a contribuit şi continuă să fie unul dintre „produsele de lux” care produc o oarecare senzaţie şi impresie de folosirea a forţei seculare, pe baza propriului cod comportamental şi practici, la «decupajul interior» al societăţii de ranguri şi privilegii.
Cu alte cuvinte, pe parcursul firului istoric pe deplin întortocheat și de asemenea muşamalizat de către aceşti damnaţi care slujesc benevol forţelor întunecate, metodele de camuflaj şi de propagandă ale acestora s-au diversificat. Să nu vă mire deloc că acest aspect a constituit tocmai placa turnantă a liniilor directoare ale acestora. Astfel, se poate problematiza faptul că membrii acestei societăţi au mistificat şi reinterpetat după inspiraţii pline de tenebre , teoretizând aproape tot ceea ce reprezintă noţiuni comune precum ierarhie, virtute, valoare, progres, adevăr etc
De altfel, la o privire analitică pe repede-înainte se pot detecta mecanisme „cu alură legendară de infailibilitate” care au tot fost folosite în toate mediile sociale. Acestea au însemnat nu numai asocierea unor membrii proveniţi din câmpuri social-cultrale diferite, ci şi depăşirea unor bariere mentale, familiarizarea şi remodelarea personalităţii individuale şi a mentalului colectiv prin cunoaşterea şi asimilarea unor noi repere valorice. De exemplu, privind cu o oarecare detaşare domeniul cultural-artistic, putem detecta anomaliile inserate perfid de către aceşti slujitori ai ” Stelei dimineţii” care prin impunere, constrângere etc au remodelat viziuni, curente iar prin «cultura şi educaţia» banului, munca, «suferinţă» si «plăcerea» umană au oferit alternative , surogate veninoase şi prin găsirea acestor noi forme de comunicare socială.
La toate acestea se pot menţiona pleiada de circumstanţe care au favorizat prefigurarea unui nou ţesut social, specific unui alt tip de societate decât cel existent, bazat pe rang şi privilegiu. Deocamdată, egalitatea şi fraternitatea sau avut parte de acea «conciliere» cu ierarhia socială reală căreia i-a aparţinut francmasonilor cu grade superioare, iar ordinul, indiferent de ce rit şi obedienţă a deţinut «arta» de a gestiona abil relaţia dintre indivizi egali, fără a-i face ca în realitate să-şi piardă rangul şi distincţia socială.
Pe de altă parte, promovarea idealului umanismului universal, cu slogane goale precum „Libertate, fraternitate, egalitate, solidaritate” etc au adus acel „ideal” pe deplin alimentat, stimulat tocmai de naivitatea celor care au crezut într-o schimbare, iar tocmai aceste seturi de minciuni rostogolite au dus inevitabil la fenomenul diversificării grupurilor sociale sau profesionale. Astfel, prin aceste subterfugii, (Franc)masoneria a reuşit să controleze o bună parte a omenirii, având parte de o publicitate pozitivă şi un mediu prin excelenţă cosmopolit. Efortul de a reuni prinţii încoronaţi ai dinastiilor europene cu «prinţii filosofi», care iniţial şi-au manifestat insatisfacţia în faţa «lipsei de exigenţă intelctuală a lojilor». Astfel se poate explica tocmai cauza acestui atribut care a devenit treptat un act şi o dovadă de prestigiu şi onoare.
La rândul lor, „virtuţile şi meritele” devenite criterii de referinţă ale aderării masonice, au pus într-un context nou şi o nouă lumină, calităţile individului. Promovarea unei elite culturale şi intelectuale iluminate, susţinerea elanului reformator a ceea ce fost supranumit acel efervescent „secol al luminilor”prin oferta unor elite civile de calitate care înnoiesc personalul administrativ al statelor din punct de vedere politic, au determinat ca (Franc)Masoneria europeană să fie apreciată pe deplin eronat ca fiind…”un spaţiu garant al calităţii şi succesului.”
De altfel, valabilă este şi reciproca, din moment ce (Franc)Masoneria manifestându-se direct interesul ca prin calitatea şi performanţele membrilor săi să caute, în măsura posibilului, obţinerea dacă nu recunoaşterea oficială ca fiind supra-structura ce guvernează din umbră această lume secularizată, pe deplin decăzută.
De aceea, se pot explica cel puţin la nivel teoretic dar şi din punct de vedere al evenimentelor reale consemnate de către istoria necontrafăcută cum anume au ajuns să-şi sporească atât averile și controlul asupra populației, prin impunerea legitimității, prin dobândirea cu forța a unui anumit grad de credibilitatea, prin afișarea autorității,cu toată influenţa şi mai ales utilitatea asupra tuturor celor care erau non-membrii.
În consecinţă, succesul acestei damnate organizaţii se datorează şi unei anumite stări de spirit extrem de acceptare și nu doar pe baza unor impuneri forțate de împrejurări sau, în limbaj codat, datorită „influenței și cosmopolitismului multor comenzi sociale” .
Prezentând succint și în mod tehnic aceste coordonate, avem imaginea (aproape) integrală a fenomenului, și anume, în legătură indisolubilă cu nevoia resimţită în cadrul societăţii de numeroşi indivizi de a se afirma public în plan social, într-o manieră eficace şi profitabilă (pentru el şi societate. Însă, cu particularitatea diferită de cea de a se limita existențial acești semeni care practic nu s-au oprit în a propaga dezordinea şi de care „au beneficiat” nenumărate generații, inclusiv noi… în mod tradiţional.
În cadru intern, (Franc)masoneria a devenit practic un mediu în care relaţia dintre membrii nu s-a «exprimat niciodată în termenii unei opoziţii sociale», dar nici cu tente egalitariste.
***
Bibliografie:
- R. Halévi, Les loges maçonniques dans la France d’Ancien Régime aux origines de la sociabilité démocratique, Ed. A.Colin, Paris, 1984
- J. Habermans, L`espace publique. Archeologie de la publicité` comme dimension constitutive de la sociabilité` bourgeoise, Ed. Payot, Paris, 1978
- Dena Goodman, Sociabilitè, Le monde des Lumières, Ed. Fayard, Paris, 1999
- Margaret C. Jacob, Living the Enlighthenment: Freemasonry and Politics in Eighteenth Century Europe, New York, 1991
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
***
Acest material a fost realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate!
Discussion about this post