Incompatibilitatea dintre Biserica Catolică și Francmasonerie – adevăr sau mit?

Biserica Catolică și Francmasoneria au menținut, de la constituirea primelor ascultări masonice, diverse relații în funcție de țară și perioadă, marcate de mai multe condamnări venite de la Vatican.

Sfântul Scaun a interzis romano-catolicilor să devină francmasoni începând cu anul 1738 odată cu emiterea bulei In eminenti apostolatus a Papei Clement al XII-lea. 

Conform Declarației din 1983 privind asociațiile masonice, „judecata negativă a Bisericii cu privire la asocierea masonică rămâne neschimbată.”

Cu toate acestea, într-o manieră paradoxală, într-un secol al dezvoltării şi diversificării formelor de comunicare, forţa sociabilităţii masonice a stat în cultivarea și accederea în structuri ecleziastice prin “pasiunea secretului” şi cu ajutorul așa – zisei raţiuni critice. Dacă prin caracterul său ocult a trezit resentimente colective, Francmasoneria, prin rolul ei novator a activat și continuă acest proces și în prezent, cumpărând anumite conştiinţe ale intelectualității…

„Așa cum au repetat predecesorii noștri de multe ori, nimeni să nu creadă că, din orice motiv, se poate alătura sectei masonice, dacă prețuiește numele său catolic și mântuirea lui veșnică așa cum ar trebui să le prețuiască.” (Papa Leon al XIII-lea ) 

Contextul general 

Francmasoneria continuă să suscite un interes enorm, deoarece nu mai reprezintă vreun fel de subiect tabu pentru unii, sau pe deplin necunoscut pentru alții. De-a lungul secolelor, infiltrarea masonică în rândul slujitorilor bisericești dezvoltă o narațiune mereu ocolită, dar una cât se poate de veridică și palpabilă. Nu mai reprezintă deloc un secret că „mult-stimata” organizație cu presupus rol filantropic-Francmasoneria– a fost condamnată deseori chiar de către instituția Bisericii Catolice, cu toate că există numeroși clerici care au fost sau continuă să fie ademeniți de aceasta temută organizație ocultă.

Istoria Francmasoneriei și-a dovedit natura anti-catolică. În Statele Unite ale Americii, unul dintre liderii francmasoneriei, „gânditorul” și unul dintre teoreticienii acestei organizații Albert Pike (1809- 1891) s-a referit la papalitate drept „un dușman mortal și perfid” și a lăsat scris: „Papalitatea a fost de o mie de ani torționarul și blestemul umanitatea, cea mai nerușinată impostură, în pretenția sa de putere spirituală a tuturor veacurilor”.

Franța în anul 1877 și Portugalia în 1910, s-au adăugat în palmaresul francmasonilor care au preluat controlul asupra guvernului pentru o perioadă și au promulgat legi pentru a restricționa activitățile Bisericii Catolice, în special în domeniul educației. În America Latină, francmasonii și-au exprimat fățiș sentimentul anti-bisericesc și anticlerical.

Vechile „manuale” ale Francmasoneriei au definit organizația ca „un sistem particular de moralitate acoperit de alegorie și ilustrat de simboluri”, „o știință care este angajată în căutarea adevărului divin”. De altfel, totul s-a centrat pe „activitatea oamenilor strâns uniți care, folosind forme simbolice împrumutate în principal din meseria zidarului și altele și, prin aceasta, să creeze o ligă universală a omenirii pe care ei aspiră să o manifeste și acum la scară mică.” (Constituțiile francmasonică, James Anderson)

James Anderson a fost un preot de origine scoțiană care a scris „Cartea Constituțiilor” în care a conceput istoria „tradițională”, deși falsă, a Francmasoneriei. În această lucrare susține ideea fără a o argumenta că  „frații” masoni spun că Dumnezeu- „Marele Arhitect”-a întemeiat Francmasoneria și că îi are drept patroni pe Adam și pe Patriarhi.” De asemenea, în mod cu totul blasfemiator, Iisus Hristos este catalogat drept „Marele Maestru” al Bisericii Creștine.

Acești „cioplitori în piatră” se laudă cu construirea Arcei lui Noe, a Turnului Babel, a piramidelor și a Templului lui Solomon. În total, Francmasoneria împrumută liberal din istoria și tradițiile unor grupuri cultice precum druizii, cultul lui Mythra, preoția egipteană, a rozicrucienilor și altor forme „raționaliste” pentru a aminti doar câteva dintre sistemele de credință din propria lor istorie.

Condamnarea Francmasoneriei

Francmasoneria fusese condamnată de o pleiadă de papi anteriori ca fiind contrară doctrinei catolice.

Humanum genus este enciclica papală promulgată la data de 20 aprilie 1884 de către papa Leon al XIII-lea.Lansată în avântul erei industriale, a marxismului și după capturarea Romei din 20 septembrie 1870 de către forțele militare ale Regatului Italiei din statele papale, Humanum genus se constutuie în principal o condamnare a Francmasoneriei.

S-a demonstrat că sfârșitul secolului al XIX-lea a fost o eră periculoasă pentru Biserica Romano-Catolică, în mare parte datorită numeroaselor concepte și practici pe care le atribuie Francmasoneriei, și anume naturalismul, suveranitatea populară și separarea dintre biserică și stat.

Unele dintre restricțiile care se găsesc în Humanum genus rămân încă în vigoare și în prezent.

„Natura Francmasoneriei” 

Cu toate acestea, conform Humanum genus, natura Francmasoneriei se schimbă pe măsură ce adepții acestei organizații erau mult mai deschiși în societate cu practicile și afilierile lor.

Humanum genus a condamnat în mod specific anumite practici ale francmasonilor, printre care: indiferența religioasă,promovarea educației publice care neagă rolul Bisericii și în care „educația tinerilor să fie exclusiv în mâinile mirenilor”.

De asemenea s-a supus oprobiului aprobarea noțiunii că poporul este singura sursă de suveranitate și că cei care conduc nu au nicio autoritate decât prin comisia și concesiunea poporului.

Canonul 2335 din Codul de drept canonic (1917) declară că „cei care se alătură unei secte masonice sau altor societăți de același fel, care complotează împotriva Bisericii sau împotriva autorității civile legitime, suportă ipso facto o excomunicare rezervată pur și simplu Sfântului Scaun.”

Codul de drept canonic a fost actualizat în anul 1983, eliminând condamnarea explicită și excomunicarea anterioară cu actualul Canon 1374, care prevede: „O persoană care se alătură unei asociații care complotează împotriva Bisericii trebuie pedepsită cu o pedeapsă justă; cel care promovează sau preia funcția într-o astfel de asociație urmează să fie pedepsit cu interdicție.”

De ce nu poate fi compatibil un catolic și un francmason în același timp? 

Sunt destul de multe exemple notorii care fac parte din personalul Consiliului Vatican pentru Dialog Inter-religios.

Această chestiune de negare a evidențelor și de abordare pe deplin tangențială depărtată de noțiunea de adevăr constituie una dintre cele mai importante probleme. Oricum, chiar dacă s-ar ajunge în punctul în care se va recunoaște oficial și în mod cu totul particular se va repeta în cadrul comunității toate aceste aspecte, miezul acestor probleme nu poate fi facil rezolvat.

Naivitatea multora și deplina încredere acordată anumitor misiuni și activități ecleziastice de către credincioșii catolici care nu cunosc foarte bine faptul că anumiți prelați sunt membrii cu drepturi depline din lojile masonice reprezintă una dintre cele mai mari deficiențe.

Cu alte cuvinte, nu se spun problemele acestor „frați” care, chiar dacă ar fi deconspirați, nu ar avea niciun dram de verticalitate și alte probleme sufletești. Și, chiar în cazul în care Biserica Catolică îi va excomunica din cauza calității de membrii, aceștia nu vor păți nimic din punct de vedere civil. De aici se poate explica și de ce „frații” nu au niciun fel de conștiință curată.

Scurt memento

Într-un total de douăzeci de acte juridice din secolul al XVIII-lea, papii Bisericii Catolice i-au condamnat pe francmasoni ca fiind „organizații secrete, eretici și dușmani ai credinței.” 

În schimb, mulți francmasoni anticlericali au jucat uneori un rol major în combaterea influenței Bisericii asupra politicii, societății și educației. Desigur, din principiu nu trebuie să se facă distincția între diferitele tipuri de francmasoni, chiar dacă ne referim la lojile „obișnuite” de sub umbrela Marii Loji a Angliei, care îi includ pe francmasonii Marii Loji a Austriei, patronate de actualul lor Mare Maestru, pretinsul catolic Georg Semler.

Timp îndelungat Biserica Catolică și nu numai a ajuns să fie în imposibilitatea de a mai face deosebire între acei francmasoni „obișnuiți” și alte tendințe anti-bisericești.

Studiu de caz-Activitatea de pionierat a cardinalului König 

Încă de la sfârșitul anilor 1960, în urma Conciliului Vatican II (1962-1965), arhiepiscopul vienez, cardinalul Franz König, a purtat discuții cu francmasoni austrieci, germani și elvețieni, care au culminat în comunitatea „Lichtenau” cu o declarație datată din 1970. Concluzia lor a fost că „Francmasoneria nu este o religie și cel puțin împărtășește porunca iubirii frățești și filantropice cu Biserica Catolică.” De altfel, anatemele Bisericii împotriva francmasonilor nu au necesitat ca să fie privite doar ca o relicvă istorică.

Din fericire , această evaluare pozitivă a relației a fost compensată de un rezultat negativ al dialogului regional al Conferinței Episcopilor Germani cu francmasonii. Cu toate acestea, König, printre alții, a reușit să înlăture condamnarea francmasonilor din noua versiune din 1983, deoarece era încă consemnată în dreptul canonic din anul 1917.

Ultima zvâcnire anti-masonică

La 27 noiembrie 1983 a intrat în vigoare noul Drept Canonic (CIC), iar Francmasoneria nu a fost menționată într-un singur cuvânt ca având statutul de condamnare.

Cardinalul Joseph Ratzinger, pe atunci prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței de sub Papa Ioan Paul al II-lea și el însuși ales ca Papă Benedict al XVI-lea la 19 aprilie 2005, a emis Declarația din 26 noiembrie 1983 privind asociațiile masonice,care spune în parte:

„Prin urmare, judecata negativă a Bisericii cu privire la asociația masonică rămâne neschimbată, deoarece principiile lor au fost întotdeauna considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii și, prin urmare, apartenența la ele rămâne interzisă. Credincioșii care se înscriu în asociațiile masonice sunt într-o stare de păcat grav și nu pot primi Sfânta Împărtășanie… Într-o audiență acordată subsemnatului Cardinal Prefect, Supremul Pontif Ioan Paul al II-lea a aprobat și a dispus publicarea acestei Declarații care fusese hotărâtă într-o ședință ordinară a acestei Sacre Congregații.”

Problema a fost, totuși, că o declarație a Congregației pentru Doctrina Credinței din data de 26 noiembrie 1983, a fost anunțată cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a noului drept canonic, iar „hotărârea Bisericii împotriva Francmasoneriei a fost neschimbată” și astfel că excomunicarea pentru francmasonii catolici va continua să existe. Demn de amintit e aspectul că în acel moment, cardinalul Joseph Ratzinger fiind prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței a militat împotriva acestei organizații subversive.

În mod cu totul particular și oarecum surprinzător, acest lucru a provocat o oarecare confuzie. Deși declarația nu joacă niciun rol în dreptul canonic, are o anumită pondere teologică. Desigur, principalul punct critic e același, mai precis: din secolul al XVIII-lea până în 1983, în declarațiile papale și ale Vaticanului, francmasoneria s-a regrupat și reorganizat.

Cardinalul Joseph Ratzinger a devenit mai târziu Papa Benedict al XVI-lea.Acest pontif s-a întâlnit și cu marii maeștri de mai multe ori, iar declarația sa din 1983 nu a mai jucat vreun rol.

Dar, de atunci, chiar dacă pare ieșit din comun, nu se mai condamnă ceea ce se prezintă ca ideea masonică a separării religiei și statului.

„De asemenea, se consideră că statul ar trebui să fie fără Dumnezeu; că în diferitele forme de religie nu există niciun motiv pentru care una ar trebui să aibă prioritate față de alta; și că toate trebuie să ocupe același loc.” („Declaration on Masonic Associations”. The Holy See. Office of the Sacred Congregation for the Doctrine of the Faith)

Gesturi de reconciliere… 

Georg Semler, Marele Maestru al Lojii Austriei, a recunoscut importanța cărții „Loge und Altar” preotului vienez, fostul diplomat și angajat al Vaticanului Michael Heinrich Weninger, în care se explică în cele 500 de pagini de ce se poate fi cu siguranță un catolic și francmason în același timp.

Cartea preotului Weninger poate fi considerată un pas important spre reconciliere cu clarificări importante. Aceste lucruri au fost subliniate, și de asemenea faptul că francmasoneria nu este o religie, iar politica de partid și religia nu ar fi subiecte discutate în lojele masonice. Dar poate că tocmai acest punct de vedere reprezintă de fapt o falsă teoretizare, din moment ce, cartea publicată în anul 2020 în Viena ar avea nevoie de un cu totul alt gest oficial de reconciliere între Biserica Catolică și… francmasoni.

De altfel, tocmai Weninger a văzut-o de o asemenea manieră. Din punctul de vedere al observatorului neutru.dar pasionat de subiect, cred că ar fi trebuit să fie suficientă o întâlnire a Marilor Maeștri cu reprezentanți ai Bisericii – cu Papa sau cu prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței – în care împăcarea să fi fost pronunțată din nou oficial. Pentru că în ceea ce privește dreptul canonic, totul a fost de fapt clarificat.

Weninger declarase încă din anul 2020 că și-a prezentat deja cartea Papei, cardinalilor de rang înalt din Curia Romană și cardinalului Christoph Schönborn. Și reacțiile destinatarilor au  fost fără nicio excepție „pline de bunăvoință.”

În momentul de față, publicul trebuie să se mulțumească cu versiunea în limba germană. De altfel, conform ultimelor informații este planificată o versiune în engleză, italiană și spaniolă.

Michael Weninger: „Loge und Altar. Despre reconcilierea Bisericii Catolice și Francmasoneria obișnuită”, Loecker Erhard Verlag, 2020

Situația din Italia și Franța 

Biserica Catolică a ajuns în punctul în care nu prea mai ia atitudine să condamne Francmasoneria și toată această ierarhie paralelă care acționează discret alături sau chiar în locul liderilor politici, administrativi și economici vizibili.Se pare că în structura internă sunt destui „frați” infiltrați și alți moștenitori ale diferitelor forme de gnoză, slujitori ai rațiunii, așa cum se poate imagina.

Sigiliul Marii Loji a Italiei

De altfel, la ora actuală și în Franța, Loja Marelui Orient este cea mai influentă și constituie practic vârful de lance al francmasoneriei care își revendică acum în mod deschis acțiunea de a conduce la adoptarea de noi legi pentru netezirea și implementarea cât mai eficiente a Noii Ordini Mondiale.

Concluzie tristă 

Chiar dacă nu se declară fățiș împotriva omenirii, Francmasoneria controlează deja cu lejeritate întreg spectrul politico-social și reușește să schimbe ierarhiile cunoscute, din moment ce toate demnitățile și alegerile politice sunt deja de ceva timp planificate, în pofida mișcărilor sociale și declarațiilor opozanților acestor malefici. Cu alte cuvinte, legile actuale și puterea administrativă sunt un instrument util în mâna „acestor filantropi” care, pe lângă faptul că sunt discreți pretind că pun nevoile omului postmodern în centrul tuturor preocupărilor, afișând imaginea mulțimii care cere să aibe un stăpân unic, poporul nefiind deloc în stare să aibe grijă de propriului destin.

Să ne aducem aminte de anul 1969, atunci când Charles Readney, marele comandor al Consiliului Suprem Masonic din Franța, îi încuraja pe masoni să nu fie dezorientați vazând cum tot ceea ce asigura viața civilizată era supusă unor critici, atacuri, distrugeri sau ridiculizări sistematice venite din partea unor forțe care depășesc nivelul de înțelegere comun. De altfel, acest lider „luminat” se mândrea cu aspectul referitor la o restabilire a unei noi ordini din moment ce „noi ne mândrim cu motto-ul nostru „Ordine din haos” , motto-ul celui de-al 33-lea grad masonic.”

Cu alte cuvinte, francmasonii produc toate situațiile tensionate și haosul ca după o anumită perioadă să treacă la o altă etapă” pacificatoare”, ca să restabilească ordinea, evident sub stapânirea lor.

În ceea ce privește relația dintre Biserica Ortodoxă și” frații „din lojele masonice, nimeni nu a definit mai precis această incompatibilitate ca strălucitul gânditor și filosof român ortodox Nae Ionescu. Trebuie să admitem că generaţia din care a făcut parte este unică prin trăsături din care amintesc numai acea ancorare în spiritual, acea râvnă de a apără și de a descoperi tuturor sensul religiozităţii şi a Ortodoxiei în special. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără un om atât de efervescent, pe deplin vertical precum vrednicul de pomenire Nae Ionescu.

Referitor la incompatibilitatea dintre creștinism și masonerie, a lăsat scris următoarele: „Baza ideologică a francmasoneriei este religiunea naturală sau, daca vreți, religiunea științifică; adică religia curățită de toate elementele ei mistice, supranaturale, divine, și transformată într-un sistem de morala terestra, in care principiul fundamental care este iubește pe aproapele tău . (…) Precum se vede, nimic senzațional, nimic nou și nimic primejdios. Până aici. Numai că, după cum biserica creștină este o organizație militantă, cu acțiune directă asupra publicului, tot astfel această nouă religie , care în fapt numai religie nu e, a sfârșit prin a se organiza ca o unitate de luptă. Nu însă pentru a câștiga de partea ei cât mai mulți adepți, ci pentru a distruge organizația oarecum concurentă, a Bisericii.”

Cu alte cuvinte, fără a afecta sensul firesc al acestei probleme, dar fiind întărit și de această concluzie cât mai ales de Adevărul rostit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos Evangheliei-„nu poți sluji la doi stăpâni.”

****

Deci, dacă pentru înlocuirea domniei Lui Iisus Hristos cu Noua Ordine Mondială preconizată de către toate lojile masonice a trebuit să curgă atâta sânge, cât mai are lumea de îndurat și câte orori și suferințe va trebui să stopeze „Noua Ordine Mondială” ?

Sau cum poate fi  compatibil un mason cu… un bun prelat și urmaș al lui Iisus Hristos, în Biserica Catolică?

*****

Precizări: 

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Acest material a fost realizat de către Daniel Mihai, redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate!