Senatorul de Prahova Ninel Peia, Chestor al Senatului a comentat afirmațiile lui Vasile Bănescu.
Iată ce a declarat parlamentarul român:
„Vasile Bănescu și magia minciunilor înghețate!
Vasile Bănescu, un personaj cu un aer de intelectual grav și adânc, dar cu o predispoziție suspectă pentru a împrăștia vorbe mari ca niște petarde expirate, a ieșit recent cu un nou manifest plin de revelații apocaliptice. Acesta a declarat, cu aplombul unui predicator care s-a pierdut între predici și televiziuni, că politicienii suveraniști din România nu sunt altceva decât niște „eliberatori” care, de fapt, „susțin minciuni ce îngheață apele”. Așadar, Bănescu, care pare să fi descoperit o nouă formă de înghețare globalistă a lumii, consideră că românii care susțin suveranitatea națională sunt niște „mesia” moderni, ce propovăduiesc „minciuni” de genul „țară, popor, libertate”.
Cumva, Bănescu reînvie vechi stereotipuri de „populiști” care își vând sufletul pentru „minciuni care îngheață apele”. Aș vrea să-l întreb pe domnul Bănescu. „Apa” pe care o îngheață suveraniștii este cumva diferită de „apa” pe care o îngheață aceiași „intelectuali” care se vând pe „doi arginți”? Nu ar fi prea „umilitor” să o lăsăm la acest nivel?
Pe măsură ce Bănescu scrie despre „sclavia europeană” și „tentaculele caracatiței soroșiste” (probabil o referire la marile conspirații ale „cârtiței cosmopolite”), ne dăm seama că, în mintea sa, tot ce înseamnă apărarea unui popor, a unei culturi și a unei identități naționale este „o minciună ce îngheață apele”. Nu, domnule Bănescu, nu noi suntem cei care înghețăm apele, ci cei care văd România ca pe un teren de joacă pentru globaliștii care vând și dreg, crezând că totul va fi bine doar pentru că sunt „progresiști” și „cosmopoliți”.
Și acum, să trecem la „miracolele” pe care le descrie Bănescu – „preschimbarea apei în vin”, „metale în aur monoatomic” și „piatra filosofală”. Poate că domnul Bănescu ar trebui să înțeleagă că suveraniștii nu vor să ne vândă iluzii și minuni. Nu venim cu „piatra filosofală”, venim cu realități grele, dar necesare, pentru ca România să își păstreze demnitatea. Nu vom „preschimba apa în vin”, dar vom face în așa fel încât România să nu mai fie vândută la bucățică pentru „doi arginți”. Poate că pentru Bănescu, acest tip de discurs este prea „simplu”, dar realitatea e că nu toți românii vor să trăiască într-o utopie globalistă în care „totul este posibil” doar pentru că așa spune „corectitudinea politică”.
Da, domnule Bănescu, noi nu venim cu soluții miraculoase. Venim cu soluții reale, cu o viziune pragmatică și cu dorința de a proteja ceea ce ne definește. Noi nu credem că România trebuie să fie un simplu pion în jocurile internaționale, condus de cei care nu au niciun interes real pentru binele nostru. Căci, din păcate, în cazul celor ca dumneavoastră, se pare că interesul propriu a cam devansat interesul național.”
Discussion about this post