Producția artistică de lungmetraj „Cravata galbenă” („The Yellow Tie) urmărește șapte decenii din viața redutabilului dirijor român Sergiu Celibidache.
„Cravata Galbenă” (în engleză „The Yellow Tie”) este unul din cele mai așteptate filme românești ale anului.Cinematografia internațională a avut parte de acest moment de referință prin lansarea filmului „Cravata Galbenă”, o producție de anvergură care aduce pe marele ecran povestea fascinantă și complexă a unuia dintre cei mai importanți dirijori ai secolului XX: Sergiu Celibidache.
„Cravata galbenă” este o coproducție internațională între Oblique Media Film din România și Celi Films din Marea Britanie.
Pelicula are capacitatea de a reproduce viața și cariera marelui dirijor Sergiu Celibidache și este regizat de către Serge Ioan Celebidachi, fiul dirijorului, care semnează și scenariul împreună cu James Olivier. Din distribuție fac parte nume mari ale cinematografiei internaționale: John Malkovich, Sean Bean,Miranda Richardson.
Producătorul mult așteptatei pelicule este Adela Vrînceanu Celebidachi.
Filmul „Cravata Galbenă” urmărește peste șapte decenii din viața dirijorului Sergiu Celibidache. Filmările au avut loc integral în România, iar actorul John Malkovich (nominalizat de două ori la Premiile Oscar) a fost încântat să joace rolul marelui dirijor român, în perioada de maturitate a vieții. Viața lui Sergiu Celibidache este retrasată în film începând cu anii copilăriei până la vârsta senectuții.
“Acest proiect este împlinirea unui vis de-o viață. Nu este vorba despre cei șapte ani în care am realizat acest film, ci despre cei 50 de ani în care am purtat această poveste în mine, cu speranța că vom putea descoperi traiectoria unui băiat din România care și-a răspândit geniul în întreaga lume. Acest film a fost întotdeauna cel mai drag proiect al meu, un mod de a aduce o lumină frumoasă și pozitivă asupra unei țări a cărei imagine și libertate au fost martirizate de-a lungul secolului trecut”, a declarat Serge Ioan Celebidachi, regizorul filmului.
Sergiu Celibidache a rămas cunoscut pentru interpretările sale unice, pentru refuzul de a fi înregistrat dar și pentru convingerea că muzica există doar în acel moment de grație, pe deplin efemer al interpretării. Toate aceste aspecte sunt integrate în acest film impresionant, oferind tuturor spectatorilor și cinefililor o călătorie emoționantă prin universul acestui talentat și genial muzician român.
Cu imagini cinematografice de o mare forță vizuală și o coloană sonoră ce aduce în prim-plan interpretări legendare, această producție își propune să fie atât un omagiu adus personalității marcante cât și o invitație deschisă noiu generații de a descoperi laturile complexe ale marelui dirijor român.
Această poveste este construită pe contrastele între generații, pe obsesia artei şi pe fragilele alianțe familiale. Filmul funcționează asemenea unui portret de familie, fiind și o privire de ansamblu asupra ceea ce înseamnă noțiuni precum dacrificiu, muncă, creație și artă pe tărâmul muzicii culte.
Vă recomand să-l vizionați nu doar doar scenariul extrem de bine articulat, ci și pentru muzică, pentru pleiada de orchestre și de interpretări care o desăvârșesc dar și pentru construcția generală a acestei producții pe deplin ambițioase care transformă Bucureștiul în încă unsprezece orașe străine, prin scenografie, într-un tot unitar foarte bine gândit și interpretat 
John Malkovich a oferit una dintre cele mai autentice și firești interpretări,aceea a unui maestru dirijor aflat la apusul unei epoci.El nu îşi negociază deloc demnitatea, în pofida faptului unui ego încă inflamat.
Am remarcat în cadrul celor o sută patruzeci și cinci de minute ale filmului cum anume John Malkovich stăpânește arta la perfecțiune acea excentricitate în ceea ce privește fațete pe deplin contrastante: tandrețea neașteptată față de muzică, alternată cu irascibilitatea aproape comică ce devine practic unul dintre atributele principale, cu rol complex al personajului. Privirea lui, jocul de respirații, micile ticuri, toate au construit un portret al unui artist caracterizat cu pretenții și anxietăți, capabil de gesturi sublime, dar și de izbucniri care lasă urme în familie. Se poate afirma, fără nicio exagerare că John Malkovich nu doar joacă, ci dirijează scena.
Ben Schnetzer are capacitatea de a capta publicul cu acea energie și incandescență în rolul dirijorului aflat în anii tinereții. Interpretarea sa este una expansivă, pornind de la gestică, trecând prin idealism, chiar cu o anumită neîndemânare emoțională care îl face pe deplin autentic. Tânărul actor a reușit să-l întruchipeze fără a depăși limitele, având momente de uimire pură pentru muzică și momente când încă, în derularea evenimentelor dă impresia că mai învață și suportă greutatea deciziilor.
M-a impresionat și interpretarea lui Sean Bean. Acest actor a adus acea tușă plină de solemnitate,de gravitate cu adevărat pasionantă a rolului de tată. Interpretarea lui nu a căutat gesturi mari, fiind realizată cu un minim de mişcări, de priviri tăioase, care sugerează un trecut dens de regrete şi autoritate obosită.
Celebrul actor a găsit acele tonalități subtile,împletite cu rare zâmbete care pare imposibil pentru personaj, caracterizat de o rigiditate care se topește în momente de slăbiciune.
De altfel, consider faptul că unul dintre cele mai reușite aspecte a constat transformarea vulnerabilității în gesturi precum acea mână tremurândă peste un ziar și mai ales clipele de tensiune în dialogul cu fiul în care încerca să- i impună fără succes viitorul traseu al vieții… Pe deplin autentic și deopotrivă de convingător, Sean Bean ancorează la nivel emoțional acest film.
Miranda Richardson a oferit acel mult dorit filon emoțional al filmului. Mama e simultan punct de echilibru al familiei și totodată unei una dintre sentimentele ce trădează tristețea motivată.Am remarcat faptul că în această peliculă Richardson ştie să nu exagereze, fin moment c3 nu plânge pentru efect, nu ridică vocea inutil.De asemenea, are darul de a surprinde amintind cu blândețe de nefericire și de a alina rănile și le pune în lumină.
Cele mai puternice momente au fost acelea în care actrița tace, privirile ei ținând practic un dialog cu Malkovich, expresiile sale fiind veritabile replici care nu au curajul să fie rostite.Având o interpretare nuanțată, charisma sa adaugă profunzime patosului familial.
Concluzionând, „The Yellow Tie” / Cravata Galbenă” nu este doar o simplă biografie cinematografică, ci mai degrabă o autentică meditație asupra libertății artistice, a conflictului dintre tradiție și inovație, a luptei unui om care a refuzat compromisurile și a ales să trăiască și să creeze după propriile sale reguli.
De aceea, recomand vizionarea acestui film de artă, care se adresează nu doar cinefililor care apreciază filmele „despre muzică” cât și iubitorilor de cinema european cu deschidere și erudiție , fiind o producție care merită vizionată cu atenție și respect.
Trailer oficial:
Această prezentare a fost realizată de către Prof.Dr. Daniel Mihai,redactor al platformei media BP News.Toate drepturile rezervate
Discussion about this post