Oamenii de știință americani au anunțat că au reușit dezvoltarea în condiții de laborator a unor creiere care prezintă o activitate similară cu cea a unui bebeluș prematur venit pe lume după doar 25 de săptămâni de sarcină.
Cercetătorii Universității California din San Diego susțin însă că nu se poate spune că respectivele creiere, descrise drept organoide, au conștiință de sine.
Experimentul face parte dintr-un program de studiere a dezvoltării cerebrale, cu scopul declarat de a elucida cauzele apariției unor tulburări neurologice.
Inițial,cercetătorii au observat impulsuri electrice izolate în țesutul cerebral cultivat, dar pe măsură ce organoidul se dezvoltă s-a constatat apariția unor unde cerebrale și dezvoltarea unor legături între diferitele regiuni ale minicreierului, care învață să comunice între ele asemenea creierului unui făt.
Creierele sunt provenite din celule stem, cunoscute pentru abilitatea de a se dezvolta în diferite organe. În cazul de față, cercetătorii au manipulat celulele stem astfel încât să evolueze în creiere.
Organele astfel obținute prezintă o activitate cerebrală ce atinge un nivel similar cu cea din creierul unui copil prematur. Experimentul a fost dus până la punctul în care un computer programat să monitorizeze undele cerebrale nu a mai putut face deosebirea între minicreierul experimental și creierul unui bebeluș adevărat.
Specialiștii americani spun că sunt conștienți că este o graniță foarte subțire între cercetarea legitimă, menită să ajute alți oameni, și crearea vieții în laborator. Specialiștii în probleme de etică susțin că este imperios necesar să se elaboreze norme clare privind acest tip de cercetări.
„Marile întrebări legate de aceste organoide sunt în ce măsură acestea vor dezvolta conștiință de sine, vor putea percepe durere sau orice altceva. Se pune problema care ar fi statul moral al acestora”, a explicat Nita Farahany, profesor de drept și filosofie la Duke Univerity.
Celulele stem sunt folosite în diverse experimente ce vizează crearea de organe pentru transplant, ceea ce nu este însă cazul creierului. În aceste condiții, unii se întreabă dacă nu cumva cercetarea problemelor cerebrale nu este decât un paravan pentru derularea unor experimente ce ar aminti mai degrabă de filmele de groază decât de studiul științific.
Discussion about this post