Urma să fie alt articol, în totalitate despre altceva. Urmăream niște înregistrări vechi, de prin anii 50-60 și m-am trezit că-mi vine în minte întrebarea din titlu – unde a dispărut mamaie?
Bătrâna aceea cu fața lipsită de orice urmă de machiaj, cu basma în cap și o rochie înflorată, ea unde e? Apărea în înregistrare, dar parcă trecuse o eternitate de când n-am mai văzut-o în realitate. Urma să scriu un articol despre asta, despre cât s-a schimbat lumea în ultimele decenii.
Dar apoi, tot eu mi-am dat seama că nu-i așa și că mă înșel. Am văzut-o pe mamaia de care vorbesc săptămâna trecută, la mare, erau vreo trei-patru care ședeau la colț de stradă și comentau probabil muzica gălăgioasă ce răsuna prin geamurile deschise ale mașinii. Cum pot spune că n-am văzut-o?
Sigur, suna interesant, poetic – ce s-a întâmplat cu lumea bunicilor noștri, cu oamenii de odinioară?
Dar ei sunt încă acolo, bine mersi. Și mi-am dat seama de ce am ajuns la așa o întrebare, ce m-a făcut totuși să cred că mamaie nu mai există.
E adevărat, ea nu există… în mediul virtual. Nimeni n-o să pună niciodată o poză cu mamaia lor pe Instagram. Ar da aiurea, ar părea de la țară, ar râde prietenii de ei sau mai știu eu. Mamaie n-are nici cont de Facebook, că de, și nici nu vorbește pe Skype.
Suntem o generație foarte bine informată, sau cel puțin, așa ne place să ne imaginăm. Dăm mândrii din cap când auzim pe cineva vorbind de un festival, un concert, un protest, un atac sau orice alt eveniment actual – da, da, am auzit. Am văzut pe net. Suntem la curent, suntem informați.
Dacă mă întrebi, știu să-ți zic ce festivaluri sunt în weekend prin țară, ba chiar și în țări în care eu nu am fost niciodată. Știu ce fac prietenii mei în secunda asta, pentru că le-am vizionat story-ul. Știu care e situația politică în Azerbaijan.
Și uite așa, mi-am construit o realitate întreagă, o lume completă din câteva informații culese la întâmplare de pe Internet. Nici nu știu dacă-s adevărate, și adevărul e că ele nici măcar nu mă interesează. Dar eu le știu. Asta e realitatea în care am ajuns să trăim.
Nu figurezi pe Internet, nu exiști. Punct.
Nu vi s-a întâmplat să căutați o școală, un restaurant sau un salon auto și să nu-l găsiți? N-are site pe net sau și mai ciudat, n-are pagină de Facebook. Îți ridică niște întrebări serioase. O exista (nu contează că tu îl vezi în fața ochilor chiar acum; în momentul în care nu e și pe net, existența sa devine automat îndoielnică), dar cine știe ce dubioși sunt, mai bine nu intri. Uite, mai e un salon la 700 de metri, mai bine mergi la ăla.
E nebunesc, dar așa gândim. Lumea noastră nu e alcătuită din ce vedem în fața noastră, din ce există la colț de stradă, ci din ce vedem pe Internet.
O realitate fabricată de alții, cu scopuri necunoscute (și poate neprielnice) nouă.
Discussion about this post