Vorbim des despre reformele necesare în educație, de la renovarea școlilor la modernizarea programei, de la îmbunătățirea condițiilor sanitare la introducerea tehnologiei în sala de clasă. Mulți politicieni vin și ne spun (mai ales acum, în cadrul campaniei electorale) câte o să facă ei pentru educație, dar deja ne-am obișnuit cu scuza care fără îndoială va urma cât de curând, indiferent de rezultatul alegerilor de duminică.
Nu sunt bani. E mult de muncă pentru a revoluționa un întreg sistem și sincer, nimeni nu prea vrea să se deranjeze, nu atâta timp cât pot sta la fel de bine cuminți la biroul lor frumos de la minister, fără să ridice un deget. Desigur, în timpul ăsta, copiii noștri se chinuie cu aceleași manuale vechi și aceeași programă obosită, din care nu rămân mai cu nimic. Și partea cea mai tristă e că nu banii sunt problema. Am putea schimba radical sistemul de învățământ al țării și viitorul României rapid și ușor, oferindu-le copiilor șansa de a-și controla propria educație.
Nu, asta nu înseamnă să stea să joace Minecraft 24 din 24. Din naștere, copiii sunt programați să învețe. Peter Gray, un renumit psiholog american, argumentează:
În primii patru ani de viață, copiii acumulează o cantitate incredibilă de informații și abilități, fără a merge la vreo școală specială. Învață să meargă, să sară, să alerge și să se târască. Învață să înțeleagă și să vorbească limba culturii în care s-au născut, și prin asta, învață să-și exprime nevoile și dorințele, învață să argumenteze, să glumească, să enerveze, să se împrietenească și să pună întrebări.
Gray e de părere că abilitatea de a învăța și a ne dezvolta e una înnăscută, nu una care ne este predată în școli. Iar el continuă să explice că așa cum un copil mic învață să se exprime pentru a transmite o nevoie, la fel și un copil mai mare ar ști ce drum să urmeze și ar învăța, în mod natural, fără să i se impună un subiect (lucru care doar limitează opțiunile de dezvoltare ale copilului și îi îngrădește orizonturile).
Actualul sistem de învățământ presupune că toți copiii sunt mai mult sau mai puțin la fel și le imprimă și lor această idee de normalitate, le transmite că doar pentru că se dezvoltă altfel decât colegii, ei sunt proști și incompetenți. Iar adevărul e că majoritatea tinerilor se încadrează, din păcate, aici. Dacă-i întrebi pe marea majoritate ce materie îi pasionează pe ei, îți vor răspunde cu jumătate de gură „matematica” sau ceva de genul. Dacă faci un pas mai încolo și te uiți printre actualii studenți, o să observi că mulți dintre ei fac și ei o facultate de dragul diplomei, fără să-i intereseze cu adevărat subiectul sau potențiala carieră ce va urma.
Asta ne arată că sistemul de învățământ are probleme. Din niște copilași dornici să exploreze și să învețe, ei se transformă în niște tineri plictisiți care au învățat doar cum să stea în bancă și să memoreze ce le zice profu.
Revoluția pe care o tot așteptăm nu va veni într-un manual nou, ci în momentul în care vom înceta să tratăm copiii ca și cum ar fi tălâmbi. Copiii sunt unici, fiecare născut cu talente, fiecare capabil să-și dezvolte interese proprii (deoarece copiii sunt, prin definiție, curioși) și să caute răspunsuri. În cuvintele lui Albert Einstein,
Discussion about this post