Într-un interviu recent acordat publicației Evenimentul Zilei, Maestrul Dan Puric a vorbit despre generațiile „de aur” pe care le-a văzut România de-a lungul anilor, dar în admirația sa s-a amestecat și o incomensurabilă tristețe deoarece, spune el, poporul român e condamnat să nu-și mai cunoască marile momente de glorie și trecutul.
Și poate de aceea, cititorul de azi, reeducat și formatat, cu percepția scurtă a lumii de acvariu, ce-l înconjoară, va avea reflexul „legitim” s-o închidă imediat, considerând-o neinteresantă, vetustă și venită dintr-o lume moartă, care nu-l interesează. Reacție firească a unui om, care provine dintr-un popor ce, timp de decenii n-a mai fost crescut și educat în spiritul Adevărului și al Demnității, cu sufletul îndreptat spre Dumnezeu, ci doar în spectrul halucinant al supraviețuirii, al goanei haotice, cumplite și înstrăinante, al interesului strict personal, având ca cer doar neantul ideologic și care, din imperiul reflexelor pavloviene, la care fusese condamnat, s-a prăbușit cu conștiința anesteziată, în lumea de azi, drogată de visul „emancipării” cu orice preț, chiar și cel al ștergerii propriei identități, al cărei tineret agonizează în lumea virtuală a erei digitale. Acest popor, repet, este pedepsit în a nu-și mai recunoaște și trăi Marile Înălțimi Sufletești, pe care i le-a oferit istoria de-a lungul veacurilor!
Dan Puric, vorbind despre cartea „Bătălia de la Jiu”, folosește niște cuvinte fără îndoială dure, dar cât se poate de adevărate și aplicabile lumii în care trăim astăzi, în care românul de rând nu e deloc interesat de istoria neamului ce o poartă în spate și se leapădă de învățăturile lui Ștefan cel Mare ca de o haină ponosită care nu-și mai are rostul.
Veți vedea în ea, citind-o cu atenție, mai multe bătălii, nu una singură. Cea vizibilă, cu inamicul puternic și sfidător, dar și cu cea degradantă, de tip degenerativ, cu inamicul invizibil din interior. Bătălia tăcută, sinistră, cu acele suflete mici, fricoase, oportuniste și meschine, care atunci, ca și acum, dezertau din sfânta condiție de român, la ceas de cumplită încercare pentru țară.
Iar această bătălie e chiar una mai periculoasă, pentru că atâta timp cât poporul nostru e dezbinat, ne arătăm vulnerabili și în fața inamicilor, iar atunci România devine mult mai ușor de cotropit. Uitarea istoriei și a identității naționale e cel mai mare pericol pentru poporul român, deoarece un popor fără o înțelegere clară a identității și a locului de unde provine e manipulabil și rătăcit.
Interviul, o adevărată comoară, poate fi citit în întregime pe site-ul Evenimentului Zilei.
Discussion about this post