Nu știu dacă ați văzut, însă presa internațională a vuit zilele astea despre cazul cercetătoarei de la Centre for Global Development, un thinktank dedicat combaterii sărăciei, cu sedii în Londra și Washington, care și-a permis să distribuie pe pagina personală de Twitter niște materiale considerate „transfobice”.
Maya Forstater și-a pierdut slujba la acest thinktank ultra-inclusive deoarece a îndrăznit să scrie că nu i se pare corect ca femeile trans (mai corect spus bărbații care acuma s-au hotărât că mai nou sunt gagici) să candideze în competițiile sportive dedicate femeilor, un subiect care a stârnit destul de multă controversă în ultimii ani.
Femeia respectivă (țin să subliniez, om de știință) a mai avut și tupeul incredibil să scrie că, oroarea ororilor, „bărbații nu pot să se decidă așa brusc că ei sunt femei”. Ce îngrozitor, să sugerezi că sexul cu care te-ai născut între picioare definește dacă ești bărbat sau femeie. Să nu mai spunem că mai îndrăznise și să i se adreseze unui trans din ăsta cu „el” când el prefera să i se zică „ei”. Ce-i drept, poate ei-ul acela se referea la piticii de pe creier…
Forstater și-a dat fostul șef în judecată, în speranța că un judecător îi va da dreptate și va vedea cât de profund absurdă și nemeritată a fost concedierea ei, însă nu, cazul s-a închis astăzi, iar judecătorul respectiv a ajuns la concluzia că aceste comentarii făcute de Forstater pe Twitter ar fi „incompatibile cu drepturile omului și demnitatea umană”.
I-auzi, nene, să te referi la un bărbat ca „el” sau să spui că un bărbat e biologic mai puternic decât o femeie încălcă drepturile omului. Dar cu dreptul acestei femei la liberă exprimare cum rămâne?
JK Rowling, autoarea faimoasei serii Harry Potter, a susținut-o pe Forstater, comentând că „ești liber să te îmbraci cum vrei, să-ți spui cum vrei, să te culci cu cine poți, dar să dai afară forțat o femeie de la job pentru că a îndrăznit să sugereze că sexul ar fi ceva real, serios?”.
Personal, mi se pare tot cazul ăsta doar o dovadă a societății bolnave în care am ajuns să trăim. Asta se întâmplă într-o țară civilizată, anume în Marea Britanie. Alo, ăștia de „vrem o țară ca afară”, poate regândiți un pic. Eu una vreau o țară în care bărbații sunt bărbați, iar femeile femei.
Discussion about this post