Sfântul Ștefan – Născut din piatră, ucis de piatră

Biserica Ortodoxă sărbătorește la 27 decembrie pe Sfântul Ștefan, primul martir al creștinătății, după Iisus și Sf. Ioan Botezătorul.
Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale.
Este una dintre figurile cele mai venerate ale lumii creștine, fiind sărbătorit în multe țări catolice pe 26 decembrie, data aleasă în mod semnificativ pentru apropierea față de Iisus. Sfântul Ștefan este patronul Serbiei, unde este sărbătorit la 9 ianuarie, potrivit calendarului gregorian.
Potrivit legendei, mama sa, o anume Tecia, ar fi fost printre primii oameni care au mers să-l venereze pe pruncul Iisus abia născut. Femeia își dorea tare mult un copil, dar cum nu avea unul, a luat o piatră și a învelit-o în cârpe ca pe un bebeluș. Fecioara Maria și-a dat seama de acest lucru și i-a spus femeii că dorința sa de a avea un prunc va deveni realitate, moment în care piatra pe care o ținea Tecia în brațe s-a transformat într-un copil. Sfânta Fecioară i-a prezis însă proaspetei mame că pruncul născut din piatră va fi ucis tot de piatră.
Martiriul Sfântului Ștefan s-a petrecut în anul 36, când a fost dus în fața lui Caiafa, pentru a răspunde la acuzațiile de blasfemie contra lui Dumnezeu și a lui Moise, din pricina faptului că predica învățăturile lui Hristos.
Sfântul Ștefan a fost condamnat la moarte prin lapidare, fiind ucis cu pietre în afara zidurilor Ierusalimului. Momentul morții sale este de mare însemnătate prin exemplul de curaj, dar și prin teofania mărturisită. Cu puțin înainte de a muri, Sfântul Ștefan a spus: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.
Cuvintele sale sunt de mare însemnătate pentru religia creștină deoarece printre cei care au asistat la lapidare și au auzit vorbele despre Dumnezeu se afla și Saul din Tars, cel care la puțin timp după acest moment, va avea propria epifanie pe drumul spre Damasc, devenind un mărturisitor al lui Hristos. Saul, așa cum se știe, va lua numele de Pavel și va deveni unul dintre cei mai importanți apostoli ai religiei creștine.