La aproape 50 de ani de la moartea lui Saul Alinsky, spectrul părintelui luptei de clasă continuă să bântuie politica internațională, învățăturile ideologului comunist fiind folosite azi – cu destul succes – de progresiștii-neobolșevici de pe toate meridianele. Mentorul politic a doi foști președinți americani – Hillary Clinton și Barack Obama – Alinsky este și astăzi o sursă de inspirație pentru activiștii înrolați în organizațiile patronate de George Soros, așa-numiții idioți utili.
Alinsky, cel care a lăsat în urmă cele 12 reguli de bază pentru radicali, era un personaj extrem de cinic, adept al principiului „scopul scuză mijloacele”. Dacă mulți oameni de bună-credință sunt consternați de lipsa de moralitate a stângii mondiale, explicația trebuie căutată în scrierile lui Alinsky, care disprețuia profund orice fel de principiu etic. Etica este o chestie opțională, iar mijloacele de luptă folosite vor fi judecate în funcție de succesul unei operațiuni. „Fă ce poți cu ce mijloace ai la dispoziție, iar apoi atârnă peste niște zorzoane morale”, spunea Saul Alinsky.
Influența ideologului comunist asupra gândirii politice moderne este un subiect de îngrijorare pentru cercurile conservatoare, care urmăresc modul în care ideile acestuia sunt puse în practică la jumătate de secol de la moartea sa.
Poporul, orice popor, este o masă care trebuie ținută sub control prin orice mijloace. Pentru aceasta, statul trebuie să controleze sistemul de sănătate, aducând oamenii la cheremul său. Educația iarăși trebuie să fie ferm controlată de stat sau de sistem, căci ceea ce învață copiii în școli formează bazele gândirii lor de mâine. Am putea, desigur, aminti la acest punct insistența cu care varii organizații se bat să introducă educația sexuală în școli, dar și să scoată educația religioasă.
A îndepărta oamenii de credință și de Dumnezeu este unul din punctele cheie ale creării unei mase de manevră. Alinsky însuși era un admirator al lui Lucifer, pe care îl considera primul revoluționar din istorie. Deși era ateu, cu puțin înainte de moartea sa declara într-un interviu că speră să ajungă în iad și să organizeze lupta de clasă acolo…
Oriunde în lume, un politician în campanie se va lăuda cu planurile sale de a aduce bunăstare poporului, însă scopul real este acela de a ține oamenii veșnic îndatorați. Sărăcia ține oamenii în frâu și îi face recunoscători pentru orice pomană primită de la stat.
Alinsky însuși era un admirator al lui Lucifer, pe care îl considera primul revoluționar din istorie. Deși era ateu, cu puțin înainte de moartea sa declara într-un interviu că speră să ajungă în iad și să organizeze lupta de clasă acolo…
Omul de rând era disprețuit profund de ideologul Alinsky, cel care atrăgea atenția că poporului trebui să-i vinzi sloganuri simple și vagi, de la celebrul „Libertate, egalitate, fraternitate” până la lozincile moderne. Barack Obama a câștigat alegerile cu lozinca „Yes, we can”, „Da, putem”. Ce anume n-am aflat nici în ziua de azi. Hillary a mers în 2016 pe ”Împreună suntem mai puternici”, dar cum nu a câștigat președinția nu i se poate reproșa că n-a făcut pe nimeni mai puternic. Am văzut și la noi, în recenta campanie electorală, cum Klaus Iohannis a venit cu promisiunea că va face „România normală”. Exact genul acela de slogan gol de conținut propus de Saul Alinsky. Nimeni nu a explicat ce înseamnă normalitate în accepțiunea lui Iohannis sau când a fost România anormală. Scopul este să lași idiotul util să creadă ce vrea, atâta vreme cât te susține nu contează ce crede. Poate părea cinic, dar așa cum explica Saul Alinsky, scopul scuză orice fel de mijloace.
Discussion about this post