Președintele Klaus Iohannis a arătat încă o dată cât preț pune pe cultura țării peste care a fost uns jupân, batjocorind Ziua Culturii Naționale, pe care a folosit-o ca pretext pentru a se adresa artiștilor „noului val”, adică activiștilor din tagma #rezist pe voturile cărora se bazează.
Orice român adevărat știe și în somn că 15 ianuarie este ziua de naștere a marelui nostru Mihai Eminescu, este o dată înscrisă în ADN-ul poporului român.
Nu întâmplător Ziua Culturii Naționale se sărbătorește la 15 ianuarie.
Președintele a ales să ignore cu desăvârșire semnificația acestei date în mesajul său, lucru care nu a scăpat atenției utilizatorilor de rețele sociale, care i-au amintit locatarului de la Cotroceni că astăzi este ziua lui Mihai Eminescu.
Repetând ca papagalul sloganuri învățate de pe afară, președintele s-a adresat artiștilor contemporani care sunt „autentici ambasadori ai identității și diversității societății noastre”. În terminologia progresistă, cuvântul diversitate este la mare modă, fiind folosit pentru a desemna o societate în care tot felul de minorități dubioase sunt la loc de cinste. Avem și noi minorități naționale, dar nu la ele pare că se referă președintele, iar de minoritățile la modă în Occident, cum ar fi imigranții musulmani ori transsexualii, ne-a ferit bunul Dumnezeu. Dar dă bine să te dai și tu cu diversitatea.
Pe de altă parte este cel puțin ciudat modul în care președintele a ales să se adreseze „noului val”, artiștilor care au norocul de a fi contemporani cu luminăția sa și care pun umărul la făurirea României „moderne și europene”, adică globaliste. Poate era bine să-i atragă cineva atenția că Ziua Culturii Naționale nu e tocmai momentul pentru a discuta despre nobilele idealuri ale globalismului.
Și de se să omagiem doar la personalitățile actuale, care sunt vrând-nevrând doar aspiranți la statutul de personalități ale culturii naționale, pe care mulți nu-l vor atinge niciodată. Se poate să uităm într-o zi ca asta de cei care și-au câștigat deja locul în istoria națională, de Creangă, Enescu, Arghezi, Sadoveanu? „Scăparea” președintelui n-ar trebui să ne mire, de fapt. În urmă cu câteva luni, un activist #rezist al cărui nume nu va rămâne în istorie tocmai ce s-a gândit să-l afurisească pe Mihail Sadoveanu, ca să nu mai vorbim de cei care susțin că programa școlară ar trebui curățată de clasicii plicticoși și umplută probabil cu textele progresiștilor de azi.
Discussion about this post