În mitologia românească, Dragobete era zeul tinereții, al veseliei dar și al iubirii. Ziua în care românii sărbătoresc Dragobetele coincide cu sărbătoarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Această sărbătoare este puternic înrădăcinată în cultură română. Dragobetele este un personaj transmis din generație în generație de la vechii daci, transformat mai apoi într-un protector al tinerilor și patron al iubirii.
Dragobete a fost fiul babei Dochia, o tânăra deosebit de frumoasă. Legendă spune că ar fi adormit într-o poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceață și ar fi lăsat-o însărcinată. După 9 luni de zile, s-ar fi născut Dragobete, fiul acesteia.
La naștere, a avut 4 ursite:
Primăvară care i-a dăruit iubirea, prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe,
Vara care i-a dăruit dulceață fructelor și căldură dragostei,
Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare,
Iarna i-a dat o îmbrăcăminte albă cu sclipiri de diamante. Dragobete a ajuns să fie îndrăgit și iubit atât de femei, cât și de bărbați.
Se pare că, toate darurile l-au ajutat să seducă toate tinerele care îi ieșeau în cale, motiv pentru care a devenit simbolul dragostei. Totuși, într-o zi, când deja era tânăr fecior, a întâlnit un înțelept care l-a dus în munte și l-a învățat totul despre plante și animale.
În plus, în noaptea de 23 spre 24 februarie, apărea în visele băieților și îi învață tainele iubirii. După sute de ani în care Dragobete i-ar fi învățat pe oameni să iubească, el a murit și a fost transformat într-o plantă numită “Năvalnic”, care apare primăvară devreme în poieni.
Obiceiuri și superstiții de Dragobete:
– Dragobetele este o sărbătoare la care toată lumea trebuie să ia parte. În această zi, tinerii se îmbracă în cele mai frumoase haine, se întâlnesc în sat și, dacă vremea le permite, merg în pădure să culeagă primele flori ale primăverii, cu care împodobesc icoanele sau le folosesc pentru farmece. Dacă vremea era mohorâtă, ploua sau ningea, tinerii se strângeau la unul dintre ei acasă, unde începeau petrecerea și diverse jocuri.
– La ora prânzului, fetele plecau în fugă spre sat, iar băieții încercau să le prindă. Dacă una dintre fete îl îndrăgea pe băiatul care era pe urmele ei, aceștia se sărutau, simbol al unei viitoare logodne, iar seara de logodnă era anunțată întregii comunități. Toți oamenii care luau parte la celebrarea evenimentului aveau noroc în dragoste întregul an și erau feriți de boli și de necazuri.
– La fel că în cazul Bobotezei, se spune că fetele își pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.
– De Dragobete, se leagă prietenii adânci, se fac jurăminte și se spune că pentru a avea parte de iubire, fetele și băieții trebuiau să atingă o persoană de sex opus din alt sat.
– Un alt obicei al fetelor era de a adună omătul netopit și neatins sau apă de ploaie, pe care o foloseau apoi pentru a-și curața fața și părul, considerând că vor deveni mai frumoase și mai drăgăstoase.
– Bătrânii din sat acordau o atenție specială păsărilor și animalelor, în această zi sacrificarea lor fiind interzisă.
– De Dragobete, bărbații nu aveau voie să se certe sau să supere femeile, deoarece vor avea ghinion în dragoste tot anul.
– În această zi, în care se sărbătorește și Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, oamenii își întrerupeau orice activitate, însă curățenia în casă era permisă, aducând spor și prospețime.
– De Dragobete nu este bine să plângi, deoarece lacrimile din această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări.
Discussion about this post