Mie îmi sună foarte des telefonul, și, deobicei, am convorbiri foarte civilizate. Uneori, însă, am parte și de genul de conversații bizare, care sfidează rațiunea. De exemplu, zilele trecute, țâr-țâr, smatfonul m-a deranjat. Din difuzor, un muget prelung m-a prevenit că urmează o discuție aberantă. Așa a și fost.
Mă contacta o duduie, șefa unui puțoi de la Replica de Constanța, un tiriplic care, lipsit de cultură generală și de interes asupra istoriei României, a ținut să se ia de Partidul Neamul Românesc și de șeful din Năvodari al partidului sub pretextul că am fi așezat greșit steagul Patriei. Nu mai reiau inepțiile lui Tiriplic, un biet capsoman care se vopsește în jurnalist de Techirghiol.
Dar cucoana, aprigă foc, s-a transformat, instantaneu, într-o harpie vituperantă. Ridicolă, dar mai harpie decât o soacră scoasă in minți. Ce să vezi, harpia, al cărei nume de familie, importat via căsătorie, amintește de marele filozof francez Blaise Pascal, s-a apucat să îmi facă observații închipuindu-și, ea, că este educatoare, și eu un mucos de grădiniță. Aș fi râs cu lacrimi, dacă nu m-ar fi podidit mila pentru biata creatură.
În fine, în esență, nu tupeul m-a deranjat, căci zilnic dau de țigănii de astea, ci faptul că, știind că pseudoziaristul ei, impostorul Tiriplic, este dominat, cerebral, de o negură adâncă, totuși a sărit de cur ca arsă ca să-l apere pe țâști-bâști. Adică, în loc să-l trimită pe micul troglodit la recalificare, sare la gâtul subsemnatului. Cică de ce l-am ”făcut tiriplic” pe Tiriplic…
Duduie, bre doamnă, nu eu l-am făcut pe Tiriplic tiriplic, ci mama natură, iar faptul că nu e mobilat în cap nu e, din nou, vina mea, harpie de Constanța ce ești. Apoi, faptul că angajați terchea-berchea ca să vă faceți de râs, ține de politica voastră de cadre. Poate concurați la premiul ”redacția de mameluci”. Schimbați și voi anunțul ”angajăm impostori” cu unul mai elevat, precum ”angajăm slugi care să scrie ce vrea comanditarul întocmai și la timp”. Așa știe și candidatul ce are de făcut, pe cine slujește, și de unde vine ciorba de guvizi gratis, dacă mă înțelegi, hapie mică.
Viața-i „greu”, nu toți „poate”, dar încercarea n-a omorât pe nimeni, poate găsiți târâtoare ceva mai calificate, niscai lingăi, dar cu ceva carte. Măcar cu una în plus față de alea cu care jucați voi Popa-prostul în redacțiune.
Apoi, ține cont, redactor-șef adjunct ce ești, că eu NU l-am numit pe duda ta de Tiriplic imbecil, idiot, retardat, lombrozian, moron, japiță, atârnător, șpăgar nemernic, trompetă, trotinetă, breloc, rahat cu ochi, fanfaron de litoral, cârpă, cârlig de rufe, nevolnic, gherțoi, greier cu cioc, rapandulă, târtan, ins total inutil, târfă masculină, balegă obosită, ghei vacsuit, castrat, buboi infect, mormoloc, împachetat, pinguin, împiedicat, vai de Steaua lui, individ slinos, pervers odios, eunuc sastisit, un biet nefericit, un ipohondru, bășica udului, nimeni în drum, niminea oamenilor, butaforie de om, papagal, ruină intelectuală, cârnat, cretin, prost, neghiob, gaură neagră, nevleg, smintit, alienat, debil mintal, nerod, inept, stupid, bicisnic, nevolnic, bou, porc, jitie, janghină, junghi de om, biped pestilential, virus intelectual, rahat pansat, zdreanță ș.a.m.d. NU!
Eu l-am numit numai Tiriplic, ca să evidențiez, spre binele lui, stadiul în care se află. Deci, de unde atâta ură la adresa mea, harpie dobrogeană? În plus, fandacsia dumitale e cam suspectă. Seamănă cu purtarea unei mame care își apără puiul nevolnic…
Dar, ce mai tura-vura, patronatul gazetei ar trebui să se implice mai serios, mai profesionist, în alegerea scriitorilor de vagoane de la Replica. Spre exemplu, ar putea să-l oblige pe Tiriplic să recite zilnic câte o strofă din imnul național (sunt convins că nu-l știe și că nici n-a deschis Constituția vreo dată, nu mai zic de vreo carte de istorie) și să-i recomande coniței harpii să ia ore de management al furiei.
Sper să nu fie prea târziu. Țineți minte, angajatul e om și el…
Ninel PEIA
sursa – Ninel PEIA
Discussion about this post