Deși mulți bebeluși adorm greu fără a avea un părinte prezent sau se trezesc de multe ori în cursul nopții, cei care au probleme mai grave de somn prezintă un risc crescut pentru anxietate și probleme emoționale în copilăria mai târzie, arată o știre de pe CNN.
Cercetătorii australieni au urmărit nu mai puțin de 1.507 mame pentru prima dată și bebelușii lor, observând că unul din cinci dintre cei mici aveau ceea ce se numește „probleme persistente severe de somn” în primul lor an de viață.
„Mulți dintre bebeluși se trezeau destul de des la vârsta de trei luni, iar asta este destul de normal, dar am descoperit că aproximativ 19% aveau cu adevărat probleme persistente și severe de somn, care cauzau greutăți până la capătul primului an de viață”, a spus doctorul Fallon Cook de la Institutul de Cercetare asupra Copiilor Murdoch din Melbourne, Australia, cel care a condus studiul în cauză. Este vorba de bebeluși care chiar și la 12 luni se trezesc de mai mult de trei ori pe noapte și care adorm din nou cu foarte mare dificultate.
Mamele implicate în studiu descriau obiceiurile de somn ale bebelușilor la trei, șase, nouă și 12 luni, atât online, cât și în cursul unor interviuri față în față. Mai apoi, au fost întrebate despre sănătatea mintală a copiilor lor la vârstele de patru și zece ani. Au fost utilizate chestionare pentru a determina dacă acești copii suferă de anxietate sau au alte probleme mintale.
Un sfert din bebelușii analizați aveau un somn destul de liniștit, constant, în vreme ce mai mult de jumătate, adică 56%, aveau probleme moderate și un ciclu de somn fluctuant. La 19,5% dintre bebeluși au apărut însă sus-numitele probleme persistente severe de somn.
În comparație cu bebelușii care aveau un somn destul de liniștit, cei cu probleme persistente și severe de somn au fost de aproape trei ori mai predispuși la simptome de probleme emoționale, odată ce deveneau copii de patru ani, potrivit studiului recent publicat în Archives of Disease in Childhood. De asemenea, sunt mai mult de două ori mai multe șanse ca aceștia să îndeplinească criteriile de diagnostic pentru o boală mintală de natură emoțională până la vârsta de zece ani. Acești copii erau mai expuși anxietații de separare, fricii de vătămare fizică și anxietății, la modul general, decât cei care aveau, bebeluși fiind, un somn destul de liniștit. Riscul de a dezvolta o boală crește astfel de la 5-15%, pentru un copil obișnuit, la 10-25% pentru copiii care aveau probleme grave atunci când erau bebeluși, impunând schimbări pentru a evita, pe cât posibil, astfel de situații.
Discussion about this post