În 1848, izbucnea revoluţia ungară împotriva Imperiului Habsburgic.
În proclamaţia redactată în acele zile, se solicita democraţie parlamentară, egalitatea tuturor cetăţenilor sub aspect civic şi confesional, impozite echitabile, libertatea presei şi eliberarea deţinuţilor politici.
În scânteia revoluţiei s-a văzut sfârşitul regimului absolutist.
Cu sprijin armat ţarist, mişcările pașoptiste au fost înăbuşite.
Sărbătoarea este marcată atât în Ungaria, cât şi în comunităţi de maghari din diaspora.
Liderii comunității maghiare din Cluj au decis să ofere un exemplu și au anulat manifestările publice organizate de 15 martie, care în anii trecuți strângeau mii de oameni în centrul Clujului. Ei au luat această măsură pentru a contribui la prevenirea răspândirii coronavirusului.
Au existat oameni care, individual, au adus câte o floare la clădirea fostului hotel Biasini, locul unde se întruneau revoluționarii din 1848. Acolo au locuit revoluționari maghiari precum Sandor Petofi sau români, precum Nicolae Bălcescu.
Vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Istvan Vakar, a declarat că sărbătoarea de azi este trăită cu mare intensitate în suflete. Pentru maghiari, 15 martie are semnificația unei adevărate zile a libertății, pentru că în 15 martie 1848, maghiarii s-au ridicat la luptă împotriva absolutismului.
De asemenea, și la Satu-Mare au fost anulate manifestările cu ocazia acestei zile de către organizatori. Este vorba despre Organizația Județeană Satu Mare a UDMR, Fundația Sfântul Ștefan și Asociația Tinerilor Maghiari.
”Cu părere de rău vă informăm pe toți cei interesați că evenimentele noastre de duminică sunt anulate, dar acum siguranța și sănătatea oamenilor din Satu Mare este pe primul loc. Să avem grijă unul de celălalt!”, este mesajul primarului municipiului Satu Mare, Kereskenyi Gabor.
15 martie, sărbătoare pentru maghiari, teroare pentru români
S-au formulat 12 puncte în programul revoluţiei maghiare, printre care libertatea presei, desfiinţarea cenzurii, egalitate în faţa legii în chestiunile civile şi religioase, plata dărilor de toţi deopotrivă, desfiinţarea iobăgiei, deţinuţii politici de stat să fie eliberaţi, puncte de o deosebită importanţă pentru accedere la progres, libertate şi civilizaţie. Din păcate, punctul 12 al programului prevedea uniunea Ardealului cu Ungaria, neţinându-se cont de voinţa românilor majoritari în Transilvania şi de aici a pornit dezastrul…
Pentru români 15 martie înseamnă amintirea unei crunte perioade de teroare care a urmat, amintirea războiului civil şi a jertfelor numeroase în populaţia civilă românească: copii de vârste diferite, femei, bătrâni ucişi nevinovaţi, preoţi şi dascăli schingiuiţi, case si chiar sate întregi incendiate de către gardiştii secui şi maghiari, distrugerea prin incendiere a unei comori uriaşe a românilor, şi anume arhiva Episcopiei Ortodoxe de la Sibiu, amintirea ameninţărilor teroriste ale lui Kossuth adresate românilor care nu i se supun, într-un cuvânt amintirea terorismului maghiar de atunci. Cuvântul terorism este relevat de documentele de epocă, nu este o asociere hazardată de acum. Şi abia astăzi ne dăm seama, concret, ce s-a-ntâmplat atunci, pentru că în anul 2018 s-au publicat trei volume şi două studii importante pe tema victimelor româneşti de la 1848-1849, autori şi editori de documente fiind dr. Dumitru Suciu (cu o echipă) de la Cluj-Napoca, dr. Ana Hancu de la Târgu Mureş, Elena Mihu de la Târgu Mureş şi eu, Vasile Lechinţan. Documentele sunt cutremurătoare şi iată că abia la 165 de ani de la dezastru sunt publicate şi urmează şi alte volume la care se lucrează în prezent. Trebuie să ştim exact ce s-a-ntâmplat atunci. De aceea, românii şi saşii sunt toleranţi în privinţa sărbătoririi de către maghiari a acestei zile de 15 martie, pornind de la partea luminoasă a evenimentului şi consider că şi maghiarii conştienţi îşi asumă cu responsabilitate şi demnitate trecutul istoric netrunchiat, pentru că jertfele pentru libertate umană de atunci să nu fi fost făcute în zadar.
, afirmă istoricul Vasile Lechințan.
Discussion about this post