Pe fondul izolării sociale impuse de coronavirus, înregistrarea unei mame din Israel care se plânge de greutățile învățământului la distanță a devenit virală, fiind circulată la greu pe toate rețelele de socializare.
„Unul din profesorii fiicei mele visează dacă crede că se va trezi la 8 să-l vadă prin video. La 8 abia se ridică din pat,” spune femeia, povestind zecile de mesaje și e-mailuri primite de la profesorii celor patru copii ai săi pe care e acum forțată să-i educe acasă.
„Profesoara de muzică i-a trimis dimineață o partitură – și eu ce să fac cu asta? Ce, am cumva vreo formație acasă? Nu știu să citesc partituri!”
În scurta înregistrare, femeia dă glas sentimentelor care-i încearcă pe marea majoritate a părinților obligați să stea cu cei mici acasă pentru a evita răspândirea COVID-19 și care, până acum, nu au mai avut mari tangenți cu educația acasă (cunoscută și ca homeschooling).
„De unde să știu eu toate astea? Acum își dau seama și copiii noștri cât n-avem habar. Nu e ok, serios! De unde să știu eu cum să lucrez cu o fracție supraunitară?”
Din punct de vedere educațional, ne confruntăm cu o situație fără precedent. După ce am fost îndoctrinați, ani de-a rândul că doar profesorul e în stare de a educa copilul și că e important ca ai noștri să nu absenteze nici măcar o zi de la școală, acum toate nevoile lor educaționale sunt aruncate asupra părintelui. Iar acesta, neștiind cum să reacționeze, clachează, așa cum atrage atenția și doamna din video.
„Gata, profesori dragi, mai ușor cu pretențiile.”
Într-adevăr, problema nu este statul acasă al celor mici, ci pretențiile sistemului de învățământ. E imposibil să-i ceri unui copil să stea cu zilele-n casă, fără parc, fără ieșit cu bicicleta, fără nimic, și să încerci să-i impui același program riguros ca la școală, adică trezitul devreme și statul cu orele pe scaun să facă lecții.
Ce refuză acești oameni să înțeleagă e că și cei mici văd această criză. Nu sunt proști, nu sunt tâmpiți, și chiar dacă nu înțeleg în întregime această pandemie, văd foarte clar că trecem prin ceva. Sunt și ei speriați, îngrijorați, curioși. Iar tu, minister al educației din orișicare țară, vii și îi ceri să se poarte ca și cum nu s-a întâmplat nimic.
Nu poate. E o situație excepțională, iar ea va fi tratată ca atare, atât de părinți, cât și de copii.
Și o altă problemă e că majoritatea părinților nu au cum să facă față acestor cerințe extraordinare. Cum atrage atenția și mămica din înregistrare, majoritatea îi lasă pe copii să stea la televizor sau pe telefon, să omoare timpul cum se poate. Niciun părinte nu e în stare să facă program educational sau de distracție 24 din 24, nici chiar pe o perioadă limitată, cum ar fi cele 14 zile de carantină.
Părintele care are un copil în clasa I, unui în a IV și unul care termină clasa a VIII a, ce să facă? Toți au nevoie de ajutor. În același timp. Nu-i poți pune să-și facă lecțiile fără să-i ajuți. Timp în care părinții sunt nevoiți să meargă și la cumpărături, să aprovizioneze familia, să mențină casa curată, să pregătească de mâncare, etc. Toate astea pe fondul unui stres ridicat, că de, nimeni n-a mai trecut printr-o astfel de situație până acum.
Cum bine concluzionează și doamna din înregistrare, „dacă nu ne omoară coronavirusul, o va face învățământul la domiciliu!”.
Discussion about this post