„Criticat inca din prima zi sub aspectul legalitatii, dat fiind ca a aparut in Monitorul Oficial in doua forme – odata fara contrasemnatura premierului Ludovic Orban, odata avand aceasta semnatura – decretul privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei semnat in 16 martie 2020 de Presedintele Klaus Werner Iohannis poate fi privit ca actul oficial prin care s-au pus bazele loviturii din stat. Si totul s-a intamplat in timp ce Organizatia Mondiala a Sanatatii declara pandemie la nivel global din cauza COVID-19 (coronavirus), iar tara noastra inregistra primele decese ale unor persoane infectate cu acest virus”, scrie „Lumea Justiției” într-o amplă analiză de excepție asupra plângerii formulate de avocatul Corneliu-Liviu Popescu și înaintate președintelui Klaus Iohannis, primului ministru Ludovic Orban, precum și Avocatului Poporului. Vă prezentăm integral acest text, care merită citit cu maximă atenție pentru că încălcarea legilor țării și abolirea drepturilor omului au efecte pe o perioadă mult mai îndelungată decât actuala criză provocată de coronavirus.
„Prevederile decretului privind instituirea starii de urgenta contin elemente clare care arata ca puterea Parlamentului a fost uzurpata prin acest act, ca functionarea Justitiei a fost interzisa, iar drepturile omului calcate in picioare. Si totul cu o semnatura (sau doua, in functie de editia din Monitorul Oficial). Decretul in sine, dupa cum veti vedea, poate fi privit ca un abuz care ii poate atrage presedintelui raspunderea penala pentru inalta tradare, iar premierului Ludovic Orban (pentru contrasemnatura din Monitorul Oficial nr. 212 din 17 martie 2020 pentru Decretul Presedintelui Romaniei nr. 195/16.03.2020) raspunderea penala pentru fapta savarsita in exercitiul functiei.
Cel care semnaleaza, legitim, nelegalitatea decretului semnat de Iohannis, prin care tara a fost pusa pe butuci, este avocatul Corneliu-Liviu Popescu, cel care de altfel, a intreprins in cursul zilei de 9 aprilie 2020 demersurile pentru intrarea in legalitate a acestui act, respectiv:
–A formulat plangere prealabila prin care a solicitat presedintelui Klaus Iohannis (foto 1 stanga) si primului ministru Ludovic Orban (foto 1 dreapta) sa revoce in parte Decretul nr. 195/2020, pentru nelegalitatea continuta la capitolele V si VII din anexa 1 la Decretul 195/2020, prin care s-au luat masuri de natura legislativa (desi acest atribut revine Parlamentului);
-A depus o Petitie la Avocatul Poporului in care sesizeaza incalcarea drepturilor sale fundamentale prin aplicarea dispozitiilor cuprinse la capitolele V si VII.
In cele doua actiuni, avocatul Corneliu-Liviu Popescu reclama faptul ca prin prevederile cuprinse la cele doua capitole din Anexa nr 1 a Decretului privind instituirea starii de urgenta au fost adoptate masuri cu caracter legislativ, fiind uzurpata puterea legiuitoare a Parlamentului (ori, prin delegare, a Guvernului), interzisa functionarea Justitiei si a Ministerului Public, si afectate in mod grav drepturile omului.
Or, in fata acestor elemente, precizeaza avocatul Corneliu-Liviu Popescu, in prezent asistam la „ceea ce juridic se cheama o lovitura de stat”!
Concret, in plangerea prealabila, respectiv petitia depusa la Avocatul Poporului, profesorul Corneliu-Liviu Popescu a aratat ca, prin Decretul privind instituirea starii de urgenta, Klaus Iohannis a stabilit si impus regimul starii de urgenta, cu restrangerea exercitiului drepturilor omului, desi acest atribuit revenea Parlamentului, prin lege, ori Guvernului, prin ordonanta.
De altfel, aceste aspecte sunt clar stipulate in Constitutia Romaniei la art. 53 alin. (1) – „Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”. – si art. 73 alin. (3) lit. g) – „Prin lege organica se reglementeaza regimul starii de asediu si al starii de urgenta”.
Pentru aceasta lovitura de stat, astfel cum este reglementata juridic, avocatul Corneliu-Liviu Popescu considera ca Presedintele Romaniei trebuie sa raspunda constitutional politic cu demiterea din functie si penal cu condamnarea sa pentru inalta tradare (art. 398 Cod Penal). La randul sau, premierul Ludovic Orban, pentru contrasemnatura de pe Decretul privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, ar trebui sa fie tras la raspundere constitutionala politica prin demiterea prin motiune de cenzura si penal pentru fapta savarsita in exercitiul functiei.
Asteptam cu interes noul decret emis de Iohannis pentru prelungirea starii de urgenta pentru a vedea daca, prin continutul sau, reprezinta o perpetuare a incalcarii drepturilor omului, a nesocotirii Legii fundamentale a Statului roman si o ignorare crasa a atributiilor fiecarei puteri din Stat.
Redam in continuare pasaje din Petitia formulata de avocatul Corneliu-Liviu Popescu in 9 aprilie 2020 si trimisa catre Avocatul Poporului:
„Prin art. 1 din Decretul Presedintelui Romaniei nr. 195/2020 a fost instituita starea de urgenta pentru o perioada de 30 de zile, incepand cu data publicarii oficiale, conform art. 8. Decretul a fost emis si publicat oficial pe data de 16.03.2020, ceea ce inseamna ca perioada de stare de urgenta dureaza din 16.03.2020 inclusiv pana in 14.04.2020 inclusiv.
Prin capitolele V si VII din anexa nr. 1 la decret s-au adoptat masuri cu caracter legislativ, si anume:
– s-a stabilit ca nu curg ori se suspenda termenele de prescriptie sau decadere in materiile civile lato sensu si ca nu se aplica dispozitiile legislative in materie, precum si faptul sa se suspenda curgerea prescriptiei raspunderii penale;
– s-a stabilit ca nu se judeca si ca nu se desfasoara activitatea de urmarire penala si cea a judecatorilor de drepturi si libertati si a judecatorilor de camera preliminara decat intr-un numar extrem de redus de cauze, fiind abilitate colegiile de conducere ale inaltei Curti de Casatie si Justitie si ale curtilor de apel sa stabileasca aceste cauze, iar Consiliul Superior al Magistraturii sa dea indrumari in materie, precum si ca aceasta situatie vizeaza si procedurile de competenta Inspectiei Judiciare;
– s-au instituit conditii si reguli procedurale speciale;
– s-au dublat termenele de raspuns la petitii si la cererile de informatii de interes public.
Toate aceste norme sunt norme de reglementare primara, care au forta de lege, intervin in materii de natura legislativa si fac inaplicabile, modifica sau instituie reguli cu forta legislativa. Cu toate acestea, organizarea judiciara, procedura judiciara, materia penala, regimul general al proprietatii, regimul starii de urgenta, restrangerea exercitiului drepturilor omului se reglementeaza numai prin norme legislative, potrivit art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. g), h), k), l) si m), art. 126 alin. (2), art. 129 si art. 131 alin. (3) din Constitutie.
Conform art. 61 alin. (1) si art. 115 din Constitutie, singurele autoritati care au competenta sa adopte norme de reglementare primara sunt Parlamentul (care exercita puterea legislativa, prin lege) si Guvernul (ca legiuitor delegat, prin ordonanta). Presedintele Romaniei nu are absolut nicio competenta sa adopte, sa modifice sau sa suspende aplicarea vreunei legi sau ordonante, adica sa legifereze.
In situatia in care se impune declararea starii de urgenta, competenta constitutionala a Presedintelui Romaniei este exclusiv de a institui starea de urgenta, prin decret contrasemnat de Primul-Ministru, si de a solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in temeiul art. 93 alin. (1) din Constitutie. Presedintele Romaniei nu stabileste insa regimul starii de urgenta ori restrangerea exercitiului drepturilor omului, acestea fiind rezervate legii sau ordonantei, potrivit art. 53 alin. (1) si art. 73 alin. (3) lit. g) din Constitutie. Parlamentul nu face decat sa incuviinteze masura de instituire a starii de urgenta, prin hotarare, iar nu prin lege, asa incat niciodata decretul de instituire a starii de asediu nu are forta de lege si nu poate contine norme de reglementare primara.
Prin toate normele indicate supra, cuprinse in decretul privind instituirea starii de urgenta, Presedintele Romaniei si Primul-Ministru al Guvernului au uzurpat puterea legiuitoare (a Parlamentului sau, prin delegare, a Guvernului), au interzis practic functionarea justitiei si a Ministerului Public, au afectat grav drepturile omului, ceea ce juridic se cheama o lovitura de stat, care pentru Presedintele Romaniei trebuie sa atraga raspunderea constitutionala politica a demiterii din functie si raspunderea constitutionala penala a condamnarii pentru inalta tradare, iar pentru Primul-Ministru al Guvernului trebuie sa atraga raspunderea constitutionala politica a demiterii prin motiune de cenzura si raspunderea constitutionala penala pentru fapta savarsita in exercitiul functiei.
Daca era nevoie de adoptarea de masuri precum cele cuprinse in decret si indicate supra, nimic nu impiedica Guvernul sa adopte o ordonanta de urgenta ori, dupa caz, sa isi angajeze raspunderea pe un proiect de lege pentru modificarea cadrului normativ aplicabil starii de urgenta, ceea ce ar fi respectat pe deplin exigentele constitutionale ale art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (1) lit. g), art. 114 alin. (1) si art. 115 alin. (4) din Constitutie.
In afara de nelegalitatea formala a tuturor normelor indicate supra, unele solutii cuprinse in decret sunt nelegale si pe fond, fiind disproportionate. Exemplele manifeste sunt in materie penala:
Exemplul nr. 1: Continua sa se judece cererile de arestare preventiva si cauzele cu arestati, dar nu se judeca si contestatiile la executare privind punerea in executare a unui mandat de executare a pedepsei definitive (altfel spus, daca persoana A este arestata preventiv, cauza penala continua; daca insa persoana A este arestata pentru punerea in executare a unui mandat de executare a unei pedepse definitive si face contestatie la executare, pe motivul ca exista eroare in personam si ca hotararea de condamnare priveste de fapt persoana B, aceasta contestatie la executare nu se judeca si persoana A va fi privata de libertate fara posibilitatea de acces la un judecator pe toata durata starii de urgenta).
Exemplul nr. 2: Sentinta de condamnare a unui inculpat judecat in stare de arest preventiv se va motiva in termen, iar apelul se va judeca si el. In schimb, decizia definitiva de condamnare la inchisoare cu executare nu se mai motiveaza in termen, nefiind vorba de un arestat preventiv, ci de un condamnat definitiv care executa pedeapsa inchisorii, impiedicand dreptul la cai extraordinare de atac, unde condamnatul poate inclusiv sa ceara suspendarea executarii hotararii de condamnare.
Exemplul nr. 3: Continua sa se judece cauzele penale privind infractiunile contra securitatii nationale, actele de terorism si spalarea banilor, dar nu si crima de genocid, crimele impotriva umanitatii si crimele de razboi.
Este evident ca existenta unei situatii exceptionale justifica masuri exceptionale din partea autoritatilor publice, pentru rezolvarea situatiei si restabilirea normalitatii. Legalitatea ordinara este inlocuita cu o legalitate exceptionala, de criza, care confera puteri exceptionale autoritatilor publice. Acest lucru insa risca sa puna in pericol democratia constitutionala si drepturile omului prin posibile abuzuri, de aceea legalitatea exceptionala, care este oricum mult redusa fata de legalitatea normala, trebuie respectata strict.
Intr-un stat in care democratia, statul de drept si drepturile omului constituie valori fundamentale, respectarea stricta a legalitatii exceptionale in situatii de criza este esentiala pentru prezervarea acestor valori.
Interesul petitionarului in formularea prezentei petitii vizeaza respectarea drepturilor sale la un proces echitabil, la respectarea vietii private si de familie, de proprietate, la siguranta, la informare, de petitionare, care sunt vatamate prin nomele indicate supra cuprinse in decret, intrucat petentul: are pe rol procese, plangeri penale, sesizari disciplinare, petitii si cereri de informatii de interes public care nu se pot solutiona ori sunt intarziate; este afectat dreptul de a obtine foloase patrimoniale de la clientela profesionala in urma exercitarii profesiei de avocat; este afectat in dreptul la siguranta individuala prin faptul ca aproape toate cauzele penale sunt suspendate, ceea ce incurajeaza infractionalitatea”.
Discussion about this post