Dimineața ne-a întâmpinat cu vești triste, anume că Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a trecut la Cele Veșnice după miezul nopții astăzi, 20 mai. O veste care a zguduit comunitatea creștin ortodoxă din România.
ÎPS Pimen, ierarhul care l-a adus în România pe Regele Mihai în 1992, lasă în urma sa o gaură în inimile credincioșilor din toată țara, care va fi imposibil de umplut.
Observ încă o dată contrastul imens dintre segmentul credincios al populației și cel ateu. O observ cu un gust amar și cu durere în suflet, deoarece îmi arată o latură rea și crudă a acestui popor frumos. Trecerea la Domnul a Arhiepiscopului Pimen nu a fost o surpriză pentru nimeni, acesta avea vârsta impresionantă de 90 de ani și fusese adus la Institutul Matei Balș din Capitală după ce a fost infectat cu coronavirus.
Ce m-a surprins însă a fost răutatea multor români când a fost vorba de tratamentul acestui om remarcabil. Multe guri rele au contestat măsurile care s-au luat pentru îngrijirea ierarhului iar vestitul moment în care acesta a fost transportat cu elicopterul în Capitală a făcut înconjurul României, cu mulți necredincioși comentând că de ce ar trebui să primească un om al Bisericii un tratament special?
Însă aici nu vorbim de un simplu om al Bisericii, vorbim de un român care își iubea patria cu toată ființa. Vorbim de un om care și-a dedicat cei 90 de ani de viață pentru slujirea țării și pentru a-și ajuta compatrioții, un om care nu avea decât lucruri frumoase de spus despre România și care a făcut mai multe pentru această țară decât toate aceste guri rele puse la un loc.
Iar în aceste comentarii răutăcioase, nu am putut să nu observ încă o dată ceva ce știam de mult timp: unde credința înalță, iar lipsa sa ne coboară și ne face inima mică și rea.
Nu spun că nu ar exista și atei inimoși sau credincioși răi, dimpotrivă, sunt convinsă că ei există. I-am și cunoscut, însă reacția unei bucăți relativ mari din populație la îmbolnăvirea Arhiepiscopului Pimen m-a pus pe gânduri și m-a făcut să pun sub un mare semn al întrebării această asa-zisă superioritate pe care ateii și-o pretind în fața credincioșilor. Când ești capabil de o astfel de ură și poți fi atât de meschin față de un om care nu doar că nu ți-a greșit, dar chiar a făcut atâtea pentru țara în care trăiești, e momentul să mai lași deoparte intelectualismele lipsite de însemnătate și să-ți întorci atenția către spiritualitate, către sufletul tău atât de gol.
Discussion about this post