Ok, poate că pentru unii dintre cei care citesc titlul nu este valabil. Nu pot să nu recunosc că este subiectiv. Dar mie, sincer, titlul mi se pare pe deplin justificat. Ia să vedem despre ce este vorba.
Pescărelul albastru (Alcedo atthis) este una dintre cele mai frumoase păsări de la noi, aspectul amintind de zburătoarele viu colorate din țările calde. De altfel, grupul din care face parte este răspândit de obicei în țările tropicale, doar această specie statornicindu-se aici la noi.
Pescărelul albastru are o siluetă aparte. Din cauza cozii și picioarelor scurte, pasărea poate părea „bondoacă”, ciocul ei este însă lung, conic și ascuțit. Lungimea sa totală nu trece de 16 cm. Capul, spatele, aripile și coada sunt colorate într-un albastru metalic, cu împestrițări mai deschise, care sub anumite unghiuri de incidență a luminii devine verde. Obrajii și întraga parte inferioară a corpului, cu excepția bărbiei albe, sunt ruginiu intens.
Acesta trăiește în lungul apelor curgătoare, de la munte până în Deltă, acolo unde există maluri înalte și abrupte. Cuibul său este amenajat la capătul unui tunel lung de aproape un metru. Aici sunt depuse în jur de 6 ouă, complet albe, pe care păsările trebuie să le clocească timp de 25-27 de zile. O femelă depune într-o vară 2-3 rânduri de ouă, dar nu neapărat cu același partener, preferând deseori să îi schimbe.
Această frumoasă pasăre mănâncă aproape numai pești mărunți, pe care îi pândește stând pe o creangă deasupra apei. Când vede un peștișor se lansează în apă, dar de multe ori nu reușește plonjonul. Nu se dă bătută totuși, și bine face.
Pescăreii sunt sedentari, dar asta nu îi împiedica iarna să părăsească apele înghețate. Cine reușește să vadă această pasăre lucind în bătaia razelor soarelui în zborul său rapid pe deasupra apelor se poate considera norocos. Nu mulți au parte de o asemenea priveliște.
Discussion about this post