Suntem, uneori, drastici. Cum e normal să fim, luând atitudine, cu solidaritate şi intransigenţă, cu spirit civic şi eficienţă împotriva delincvenţilor. Rar, dar se-ntâmplă şi asemenea aspecte de normalitate. Am fost chiar eu martor (din laşitate, am practicat doar espectativa!) la acţiunea unui grup de seniori, mai ales două pensionare curajoase, vehemente, incitatoare la participativitate, în tramvaiul ce străbate Şoseaua Colentina, când un ţigănuş (o zic cu respect, nu cu intenţii xenofobe!) a fost surprins cu mâna în geanta uneia dintre bunicuţe. Au tăbărât pe bietul delincvent o droaie de oameni în toată firea, mai ales de vârsta a treia, care au simţit nevoia să-l pedepsească exemplar, mai ceva ca albinele din stupul dintr-o poemă a lui Arghezi, unde pătrunsese un şoricel ce a plătit pentru îndrăzneala sa cu viaţa, încât bietul puradel a fost maltratat pur şi simplu, încât, cu sângele şiroind, abia a coborât din mijlocul de transport în comun. Ar mai fi lipsit să fie dus şi la poliţie şi să primească şi de la oamenii legii o serie de bastoane corectoare.
Dacă s-a înţeles că iau partea şuţilor din buzunare şi poşete (chiar şi ca locuitor la bloc într-un cartier preponderent brunet şi pe o scară cu ţigani deasupra şi romi dedesubt!) îmi cer scuze. N-a fost în intenţia mea. Nu încurajez delincvenţa de nici un fel şi practicarea matrapazlâcului în nici o circumstanţă.
Chiar, am zis matrapazlâc, adică nu un mărunt furt de subzistenţă (un leu pentru un covrig) al unui copil oropsit, cu un furtişag cu valoare incredibilă făptuit de indivizi pentru care pedeapsa capitală (abrogată chiar de ei ipso facto!) ar fi prea mică. (Da, mă gândesc, la jupuirea de viu a făptaşului sau la practicile bruckenthaliene, că tot l-am nemurit în bronz pe autorul lor asupra fruntaşilor răscoalei transilvane de la 1784, înainte de întâlnirea lui târgovişteană cu plumbii dulci ca mierea ai legilor patriei!) Păi ce merită un „ucigaş” de ctitorii ceauşiste care hrăneau gurile miilor de nevoiaşi ajunşi cerşetori, şomeri, slugi, căpşunari, sparanghelişti sau, pardon de expresie, şuţi în lumea largă? Dar distrugătorii de sisteme comerciale, miniere, agricole, feroviare? Dar cei ce-au anulat serviciul militar punând armata la cheremul occidentului care o dotează cu vechituri? Dar autorul „genocidului” flotei cu care concuram de la egal cu marii armatori ai lumii? Dar cei ce fac contracte păgubitoare, lăsând să plece pe apa sâmbetei aurul… tricolor (galben, negru, verde) la cere se adaugă şi cel cenuşiu, care se auto exilează… ubi bene!? Spre aceşti penali cine se repede ca ulii din tramvaiul 21, care pluton de execuţie la fel cu cel al trădării militare şi al urii manipulate etranjer împotriva celui ce făcuse din tara sa un stat respectat, prosper, independent, suveran, unitar, nu unul … „democratic” (potrivit standardelor furnizate de alţii, peste Constituţia naţională) şi „liber” (de a fi la cheremul „metropolei” chemat să ne asigure securitatea şi traiul de cobai) catalogat ţară normală, Românie educată, respectiv stat eşuat? Unde e poporul justiţiar, iubitor de glie şi moşteniri din bătrâni, unde e solidaritatea şi credinţa, iubirea şi pacea socială, care atunci când nu-şi strigă năduful din fotoliul din faţa televizorului, se repede asupra unui puşti flămând, zdrenţăros şi neşcolit (tot din cauza noilor lideri ai statului capitalist multilateral dezvoltat), dar privitor punitivitatea corupţilor şi trădătorilor de neam şi ţară, a şarlatanilor şi mincinoşilor, a hoţilor ingineriilor electronice n-au n-au nimic de zi, nu acţionează, nu se solidarizează, decât, eventual, pentru a merge la vot să-i (re)aleagă, să le mai dea o şansă, să continue (ei şi cimotiile lor, cu ajutor străinilor care vor şi obţin numai binele!) opera de resetare civilizaţională, de epuizare a resurselor (alimentare, energetice, acvatice, de mediu etc.) şi de lipsirea de suveranitate despărţită de prohibitul termen naţională.
Da, naţional, drag popor român ce ai ajuns o populaţie manipulată, nevolnică, neputincioasă, credulă, leneşă, analfabetă (cum s-a şi dorit şi se doreşte!), care ai crezut că mătrăşirea „dictatorului comunist” este ca ruperea unui baraj, astfel că dinspre lacul de acumulare occidental se va năpusti peste noi laptele şi mierea, abundenţa şi fericire, huzurul şi bucuriile. Au trecut trei decenii şi doi ani, şi constatăm că răul din evul ăsta când o ducem bine, este mult mai mare decât puţinul bine din epoca aceea când trăiam rău şi a trebuit s-o dăm pierzaniei, cu lider cu tot. Cască ochii, române, dă-te jos din patul somnului de moarte, dacă ţi-e milă de copii şi nepoţi, caută o coagulare patriotică şi porneşte la luptă. Partidul Neamul Românesc poate fi o alternativă. Poate nu e singura, dar fă la un fel! Mişcă-te! Vorba Eminescului: „Zdrobiţi orânduirea cea cruntă şi nedreaptă!” Ce vă lipseşte, oameni buni? Lenea şi somnul raţiunii vor face ca monştrii care s-au născut deja pe pământurile noastre să devină dinozauri. Eu şi generaţia mea ne amintim cu nostalgie de un anume romantism (e drept, tot de împrumut) când purtam cravată de pionier şi eram îndemnaţi: „La luptă pentru cauza … etc.!” Şi răspundeam, şi credeam şi am dovedit-o: „Sunt gata întotdeauna!” Voi?
Gl. Bg. (rtg.) Prof. univ. dr. ing. Nicolae Rotaru
Vice-preşedinte Fondator Naţional al Partidului Neamul Romanesc
Deţinător al Premiului Naţional pentru Literatură al Fundaţiei „Nişte Ţărani” 2016
Membru al USR, laureat al Premiului Naţional „Opera Omnia” 2018
Membru al UZPR, laureat al Premiului „Împliniri scriitoriceşti”
Discussion about this post