ȘI ACEST AȘA ZIS PROIECT DE LEGE PENTRU ANEXAREA TERITORIILOR ROMÂNEȘTI, ÎNCLINĂ SPRE POSIBILITATEA CA SOSOACĂ SĂ FIE STRICT O INVENȚIE EȘUATĂ DE PATRIOT, O MARIONETĂ A SISTEMULUI, CARE PROBABIL ARE ROL DE A ȚINE MINȚILE OCUPATE ALE ROMÂNILOR ȘI MAI ALES PENTRU A FI O SUPAPĂ DE REFULARE PENTRU CEI TENSIONAȚI, ÎMPOTRIVA GUVERNANȚILOR !?!
VEȚI ÎNȚELEGE DIN EXPLICAȚIILE OFERITE DE D-NUL IURIE ROȘCA,(fost vice-premier al R. Moldova) EXPUSE ÎN ARTICOLUL DE MAI JOS! PROBABIL SOSOACĂ CREDE CĂ TOȚI SE UITĂ ÎN GURA EI, FĂRĂ A MAI ANALIZA CELE SPUSE DE DÂNSA!?
O MINCINOASĂ, O VICLEANĂ, O FIINȚĂ PLINĂ DE URĂ, ÎMBĂTATĂ DE CULTUL PERSONALITĂȚII, O ANTI-HRISTICĂ CONVINSĂ CE-A FOST INVENTATĂ CA ȘI PATRIOT, DOAR STRICT PENTRU A ȚINE POPULAȚIA SUB CONTROL!? EA JOACĂ DOAR UN ROL ÎNCÂT NOI TREBUIE SĂ ȘI CREDEM!?
P.S – Asta am văzut la Sosoacă tot timpul cât am stat lângă ea și pot demonstra că față în față cu mine, într-un studio TV, această mincinoasă, această vicleană individă va fi demascată, va fi foarte limpede până și pentru cel mai convins sosocar cu mintea stafitizată!
Așa cum Dumnezeu lucrează prin oamenii Săi, tot așa și diavolul are oamenii săi prin care lucrează și controlează!
ȘI UN ALT PLUS, CA ARMĂ ÎMPOTRIVA MINCIUNII, CĂ DOAR DIAVOLUL ESTE TATĂL MINCIUNII ȘI AL VICLENIEI, SĂ ȘTIȚI CĂ:
ADEVĂRUL SE ȘI SIMTE PRIN PUTEREA SFÂNTULUI DUH, AȘADAR NU-L MAI CĂUTAȚI ÎN OAMENII POTRIVNICI LUI HRISTOS DUMNEZEU.
„O stranie inițiativă legislativă a doamnei senator Șoșoacă
Orice persoană cât de cât alfabetizată cunoaște semnificația negativă a termenului politico-juridic ”anexare”. În istoriografia românească anume acest termen este utilizat atunci când se vorbește despre rapturi teritoriale. Anexarea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar, anexarea Ardealului de Nord de către Ungaria, anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812, anexarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a ținutului Herța și a Sudului Basarabiei ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov în 1940 și, respectiv, în 1944.
Tocmai de aceea am fost șocat de știrea pe care am văzut-o în presa rusă la 21 martie precum că doamna senator Diana Iovanovici-Șoșoacă solicită ”anexarea” unor teritorii ale Ucrainei. Anume acesta e termenul reprodus în știrea dată pe principala agenție de știri din Rusia TASS: https://tass.ru/mezhdunarodnaya-panorama/1733071. Titlul în rusă e următorul: ”În Parlamentul din România a fost depus un proiect prin care se cere anexarea teritoriilor ucrainene”.
Am crezut inițial că e vorba despre o interpretare tendențioasă a presei din Rusia. Însă când am intrat pe site-ul oficial al Senatului României, m-am convins că anume acest termen este prezent atât în proiectul de lege, cât și în ”Expunerea de motive”, semnate de doamna senator Diana Iovanovici-Șoșoacă. Documentul este depus la Senatul României la 20.03.2023 cu numărul de înregistrare 167.
Chiar în primul alineat al ”Expunerii de motive” ce însoțește această inițiativă doamna senator scrie negru pe alb: ”solicităm anexarea teritoriilor istorice ale României, respectiv Nordul Bucovinei, Herța, Bugeacul (Cahul, Bolgrad și Ismail), Maramureșul istoric și Insula Șerpilor, teritorii românești furate de URSS și deținute abuziv de Ucraina.”.
În plus, a cere denunțarea Tratatului de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina înseamnă a rupe relațiile diplomatice cu acest stat, practic a-i declara război. E oare în măsură astăzi România să întreprindă astfel de pași egali cu un casus belli? Câtuși de puțin. Și atunci care e noima acestei propuneri?
Ar mai fi de reținut că, deși în 1947 România se afla în stare de ocupație militară, totuși semnătura Statului Român de pe Tratatul de pace de la Paris este perfect valabilă sub aspectul dreptului internațional. Astfel încât Tratatul româno-ucrainean din 1997 n-a făcut decât să confirme o realitate politico-juridică, care mai e confirmată atât de Actul final de la Helsinki din 1975, cât și de țările membre ale ONU, care au recunoscut toate statele ex-sovietice în granițele lor de la 1991.
În plus, contrar afirmației din respectiva notă explicativă, într-adevăr un astfel de Tratat bilateral a fost impus ca precondiție de aderare la NATO, organizație politico-militară care, din câte se vede, nu este contestată de către doamna senator, ci dimpotrivă, e invocată într-u context pozitiv de către domnia sa. Precum tot o condiție a NATO a fost și acel tratat bilateral cu Ungaria, numit la vremea respectivă ”Tratat de reconciliere istorică”.
Trecem peste invocarea fără noimă în același alineat a NATO și UE, pe care autoarea le invocă, pe semne, ca să nu se bănuiască cumva că ar dori o distanțare de cele două organizații euro-atlantice.
Însă nu putem lăsa fără atenție faptul că, de pildă, orașul și raionul Cahul nu sunt parte a Ucrainei, ci a Republicii Moldova. Vă mai amintiți, anume acel oraș care la un moment a fost numit de către bețivul de Băsescu ”Cabul”, pe care acesta l-ar fi vizitat în cadrul vizitei în Republica Moldova.
Apoi, ”a solicita” ceva poți unui superior, unei instanțe, cu maxim respect, ”de jos în sus”. O revendicare ultimativă ar impune mai curând termenul imperativ ”cerem”, cu indicarea termenului de executare a ultimatumului.
Iar dacă același termen cu conotații strict negative se regăsește repetat de două ori, îmi vine greu să cred că e vorba despre o simplă eroare mecanică. Am reținut că doamna senator Diana Iovanovici-Șoșoacă este juristă de meserie, presupun că are și consilieri, și coechipieri de aceeași profesie. Atunci cum s-ar explica o astfel de gafă monumentală?
Încă o dată, anexarea unui teritoriu se produce doar prin aplicarea forței sau prin amenințarea cu aplicarea forței de către un stat mai puternic în raport cu un stat mai slab. Exemplul clasic: notele ultimative ale Guvernului Sovietic adresate Guvernul României din iunie 1940, în urma cărora autoritățile române s-au evacuat din Basarabia, iar cele sovietice au anexat teritoriul respectiv.
Pornind de la acest exemplu, este oare astăzi Guvernul Românei în stare să aplice forța militară sau să amenințe cu aplicarea acesteia pentru a înfrânge Ucraina și a-și recupera teritoriile pierdute? Evident, nu. Iar dacă printr-un concurs fericit de împrejurări ar fi capabil de o astfel de performanță, nu s-ar fi produs o ”anexare”, ci mai curând ”o retrocedare”, ”o recuperare”, ”o restituire” a teritoriilor românești atribuite în mod abuziv de către regimul comunist al URSS Ucrainei Sovietice.
Însuși proiectul de lege propus de către doamna senator trezește confuzie și nedumerire. Cităm:
”Art. 2.
În temeiul art. 27 din tratat, acesta va fi denunțat de partea română în anul 2027, cu respectarea termenului de încunoștințare de cel puțin un an înainte de expirarea perioadei de valabilitate”.
De parcă ar fi de un contract între două persoane fizice sau două firme. Din această formulare nu este clar, totuși este vorba despre un ultimatum ori de o solicitare respectuoasă către partea ucraineană să aibă bunul simț și amabilitatea să ne dea înapoi ceea ce am dori noi?
Mai departe e și mai interesant.
”Art. 3.
România anexează (sic!!!) teritoriile istorice care i-au aparținut, respectiv Nordul Bucovinei, Herța, Bugeacul (Cahul, Bolgrad și Ismail), Maramureșul istoric și Insula Șerpilor, teritorii românești furate de URSS și deținute abuziv de Ucraina.”.
Încă o dată, Cahulul e în interiorul Republicii Moldova, nu a Ucrainei.
Așadar, după o astfel de inițiativă patriotică, rămâne ca fiecare român să-și facă propria concluzie. Personal nu cunosc dacă e vorba doar de o grabă regretabilă care s-a transformat într-o eroare politico-juridică uriașă sau de o diversiune plasată cu perfidie doamnei senator pentru a o compromite. Cert este că, deși respectiva inițiativă a reușit să o transforme pe doamna senator într-un newsmaker pentru ziua de 21 martie, totuși aceasta s-a constituit într-o lovitură de imagine împotriva României, ceea ce nu poate să nu provoace jubilație în tabăra puterii de la București și a dușmanilor externi ai țării” – de, Planul Roșca
– Iurie Roșca –
SUSȚINEȚI JURNALISMUL INDEPENDENT DONÂND PRIN REVOLUT LA: 0759.085.865 SAU RO64BREL0005503954320100
Discussion about this post