Ieri, 27 iunie, la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin” din Constanța a avut loc proiecția filmului independent Experimentul Pitești, regizat de către domnișoara Victoria Baltag. Astfel, după succesul internațional de aproape o lună de zile dun Mexic, între turneul american și cel canadian, filmul independent „Experimentul Pitești” regizat de Victoria Baltag a avut un impact asupra publicului constănțean.
Evenimentul cultural propriu-zis
Prima parte a evenimentului a constat în expoziția proiectului Experimentul Pitești, compusă din trei subiecte importante legate de film.
Primul dintre acestea a constat din fotografii realizate în timpul filmărilor. Al doilea subiect din cadrul expoziției a reprezentat o colecție de trei picturi realizate de Fag Negrescu-studentul închis la Pitești, care a pictat ce a văzut în timpul detenție,cu lucrările „Amprente”, „Anchetatorul” și „Colinde în seara de Ajun”.
În ultima parte a expoziției, regizoarea Victoria Baltag a prezentat mai multe obiecte din recuzita filmului precum: ceasul lui Ion Caramitru, scenariul lung-metrajului, hainele purtate de actori, fotografii, reviste din perioada comunismului sau cerga purtată de studentul Constantin Merișcă în anii de detenție, oferită ca donație Victoriei Baltag.
După prezentarea expoziției, spectatorii au fost poftiți în sală pentru a viziona filmul Experimentul Pitești.
La final, a avut loc un concurs cu premii adresat publicului cât și o sesiune de întrebări și răspunsuri.
Ce reprezintă din punct de vedere istoric
Experimentul Pitești este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Pitești, renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute și sub denumirea de Fenomenul Pitești).
Experimentul Pitești a fost terminat în septembrie 1951 imediat după înlăturarea din fruntea Partidului Comunist Român a comuniștilor extremiști – facțiunea moscovită, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luka- de către noua linie a desprinderii de Moscova sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Acest experiment poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici, majoritatea studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, precum și cei inspirați de Garda de Fier sau membri sioniști ai comunității evreiești din România.
Lungmetrajul „Experimentul Pitești”
Această producție cinematografică debutează cu momente din viața socii-politică anilor deceniului patru a secolului al XX-lea din zona Moldovei.Noutatea și originalitatea scenariului aduce în prim-plan conflictul psihologic uman și culminează cu punerea în scenă a unor imagini atroce și pline de realism a „fenomenului reeducării” din România (1948-1954). Reconstituirea evenimentelor petrecute în această perioadă s-a realizat în urma unei documentări de arhivă amănunțite.
Esența metodei folosite la Pitești a fost surprinsă în acest tulburător lungmetraj al Victoriei Baltag, iar tocmai transformarea victimelor în călăii și tortura a reușit să fie apreciatǎ drept un mijloc, nu un scop.
Acest lungmetraj are o abordare cu totul originală a controversatului experiment din închisoarea Pitești. De altfel, întreg firul narativ acoperă perioada de tristă amintire din anii 1942 – 1954.
Povestea este o expunere a vieții lui Herman, un tanar cu un viitor promițător care, datorită împrejurărilor extreme, ajunge unul dintre cei mai eficienți torționari ai crâncenului Experiment Pitești, din perioada comunismului.
Acest film invită pe oricine în universul regimului comunist și este redat prin prisma lui Herman, un tânar cu speranță care devine, peste puterile lui, o mașinărie feroce de a produce suferință și torturi inimaginabile.
De asemenea, filmul de o oră și douăzeci de minute a reușit evocarea unui caleidoscop de emoții pe deplin acute și totodată răscolitoare a unei povești din tinpul regimurilor totalitare.
Am remarcat de altfel cât de bine realizate sunt tipologiile personajelor și de altfel oscilația dintre noțiunea de prieten și dușman ce conferă acea autenticitate a acelor vremuri.
De asemenea, planul și cadrul desfășurării evenimentelor are acea forță de a zdruncina conștiința, prin capacitatea de-a dreptul dusă la paroxism.
Multitudinea de scene și situații terifiante precum negarea și a trădarea credinței a valorilor fundamentale creștinei, a disoluției familiei și chiar a negării originilor alcătuiesc și dau originalitate acestui lungmetraj.
Pe de o parte, ca o contrapondere evoluează povestea pe deplin emoționantă despre noțiuni și virtuți precum iubire, prietenie și speranță.
Pe deplin relevant și remarcabil este drumul dezumanizat al personajului Moraru care din statutul de ființă normală și persoană aparent inocentă, poate involua mutilându-și atât fizic și psihic semenii și automat transformându-se într-un torționar monstruos.
Filmul a fost realizat de o echipă tânără de producție, în urma unei documentări de durată. De asemenea, această producție reprezintă ultimul rol pe marele ecran al regretatului mare actor Ion Caramitru.
În distribuție regăsim o echipă de actori, de la studenți sau absolvenți ai UNATC (la momentul filmărilor, din 2015): Sergiu Moraru, Sonia Teodoriu, Rareș Lucaci, Claudiu Oprea, Adrian Lepădatu, până la nume deja sonore, precum Ion Caramitru, Olimpia Melinte, Tedy Necula, Axel Moustache, Claudiu-Cristian Prisecaru, Valentin Braniște.
Proiecția de la Constanța din data de 27 iunie 2023 desfăşurată la Centrul Cultural Multifuncțional Jean Constantin a stârnit interesul unui grup destul de numeros de cinefili. Menționez faptul că această producție face parte dintr-un turneu național, în prezenţa energicei, talentatei tinerei regizoare Victoria Baltag.
Am avut astfel ocazia de a viziona filmul la cinema, cu participarea regizoarei.
Demn de remarcat este aspectul că această producție a fost realizată din entuziasm și fără fonduri
Jocul actorilor, cadrele, scenele, dialogurile sunt pline de realism, iar sunetul, coloana sonoră asigură acea plonjare într – un scenariu deosebit de dur dar totodată foarte bine structurat.
Filmul reușește să faciliteze o conexiune directă între poveste și spectator. Personajele nu pot rămâne pe retina și amprenta sufletului fiecăruia indiferente, simpla brutalitate a scenelor fiind mai mult decât suficientă pentru a crea o legătură puternică emoțională, aproape viscerală.
Trebuie ținut cont de faptul că acest film sondează psihologic asupra noilor generații și dezvăluie cum anume s-a făcut ”reeducarea” bunicilor și străbunicilor lor în temnițele comuniste, cu scopul creării ”omului de tip nou”, doar pentru că aceștia nu au împărtășit ideologia comunistă deoarece au avut și au mărturisit cu preț de sânge credința în Dumnezeu.
Pe final, consider că, mai mult ca oricând, este imperios necesar să cunoaștem istoria reală, să nu desconsiderăm trecutul și nici pe înaintașii noștri și totodată să învățăm din toate acestea, astfel ca, toate aceste accidente și nenumărate atrocități ale istoriei să nu se mai repete vreodată.
Trailer-ul oficial :
Sursa foto : Arhiva personală a regizoarei Victoria Baltag
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Discussion about this post