Anumiți prelați catolici de frunte și unii dintre cardinalii Bisericii Catolice cu pleiada de funcționari ce au sediul logistico-spiritual la Vatican sunt direct implicați și totodată afectați de recentul scandal iscat de participarea lor la o întâlnire cu unii dintre francmasonii italieni de rang înalt. Cu toate că la nivel declarativ ei urmăresc principii și valori unanim recunoscute la nivel uman, planul prelaților se leagă indisolubil de schimbarea opticii, mai precis de înlăturarea condamnării Francmasoneriei de către Biserica Apuseană.
Cu caracter secret, cu alură așa-zis discretă, dar plină de mistere și cu aură diabolica pentru majoritatea, Francmasoneria se vrea a fi o societate inițiatică cu caracter filozofic, fraternal, progresist și filantropic. Francmasoneria nu poate fi definită în cateva enunțuri, nici măcar în volume. Aproape totul s-a schimbat în ultimul secol, dar atitudinea față de Masonerie este și astăzi la fel de confuză ca și în secolul XIX.
Mai concret, anumite surse care au dorit din motive lesne de înțeles să-și păstreze anonimatul, au relatat ceea ce se petrece în mijlocul anumitor evenimente.
După cum se cunoaște, Marele Orient al Italiei – principala lojă francmasonică a națiunii italiene – a ținut întâlnirea în „capitala modei” orașul Milano pe data de 16 februarie 2024. Intitulată „Biserica Catolică și Masoneria”, conferința a fost cu caracter public, fiind prezidată de către Marele Maestru al Marelui Orient, Stefano Bisi.
La acest eveniment la care au avut acces doar membrii loji, au participat mai mulți membri ai ierarhiei catolice, printre care:
1)Cardinalul Francesco Coccopalmerio, prefect emerit al Consiliului Pontifical pentru Texte Legislative
2)Cardinalul arhiepiscop Mario Delpini din Milano
și
3)Monseniorul Francesco Stagliano, președintele Academiei Pontificale de Teologie a Vaticanului.
Conform acelorași surse, cardinalul Coccopalmerio a declarat la întâlnire următoarele: „Din câte am putut înțelege, chiar dacă am puțină expertiză în această chestiune, cred că există o evoluție în înțelegerea reciprocă” a relațiilor dintre catolici și masoni. „Acum cincizeci de ani, era mai puțină înțelegere, dar lucrurile au mers mai departe și sper că aceste întâlniri să nu se oprească aici. Mă întreb dacă nu ne putem gândi la a ne așeza la o masă permanentă, nici măcar la nivel de autorități, ca să ne cunoaștem mai bine între noi.”
Potrivit cotidianului La Nuova Bussola Quotidiana, Monseniorul Stagliano „a susținut un discurs lung, sfâșiind abordarea doctrinară din partea catolică și, practic, mergând de acord cu cerințele exponenților „fraților francmasoni”.
Între timp, Marele Maestru Bisi l-a criticat pe Papa Francisc pentru că nu a fost mai deschis față de masoni. El a susținut că infamul comentariu al lui Francis „cine sunt eu ca să judec” despre homosexuali ar fi trebuit să fie aplicat și masonilor: Vă reamintesc faptul că Papa Francisc a făcut celebra declarație „Cine sunt eu să judec?” la începutul pontificatului său adresată homosexualilor, prin aceasta a deschis apoi ușile celor divorțați, dar a uitat că printre masoni sunt și mulți catolici care sunt împiedicați să primească comuniunea și când a fost vorba de acordarea acreditărilor unui ambasador masonic a refuzat categoric propunerea.
De asemenea, Bisi a atestat că Biserica Catolică împiedică încercările francmasonilor de „dialog” sau de „reconciliere”, exprimându-și dorința de colaborare intimă între Biserică și Lojele Francmasoneriei. „Dorința mea – care este și o speranță – este ca într-o zi un Papă și un Mare Maestru să se întâlnească și să facă împreună o bucată de drum, în lumina soarelui. Îmi vine să spun în lumina Marelui Arhitect al universului”, a conchis el.
Istoricul nefast al Francmasoneriei
Lojile masonice sunt în mod normal societăți exclusive pentru bărbați, asociate cu simboluri și ritualuri de venerareas a Marelui Arhitect al Universului. De asemenea, uneori au fost și continuă să fie subiectul predilect, pe deplin justificat al teoriilor conspirației care pretind o influență nejustificată asupra tuturor afacerilor mai mult sau mai puțin legale la plan mondial
Influența nefastă a ideilor francmasonice a fost resimțită de secole, pe măsură ce membrii elitei lucrează pentru distrugerea civilizației creștine în favoarea unei ordini laice lipsite de elementara raportare la noțiuni precum ce sacră despre Dumnezeu.
Voltaire, Benjamin Franklin, George Washington, Franklin D. Roosevelt (și aproape o treime dintre președinții SUA), dar și regele George al VI-lea, Winston Churchill, Prințul Philip, Simón Bolívar, Mustafa Kemal Atatürk, J. Edgar Hoover și reverendul Jesse Jackson sunt doar câteva exemple notabile dintre francmasoni cu care este plină istoria umanității. Având puterea politică la discreție și influențându-o direct, masonii au ocupat poziții de putere în multe țări, provocând haos de la Revoluția Franceză până în prezent.
Expunerea și devoalarea magistrală a ceea ce înseamnă Francmasoneria reprezintă un prim pas și doar așa se poate explica ce anume ar fi aceasta așa – zis de religie în sine, incluzând templele, altarele, presupusul cod moral, slujbele de închinare, veșmintele, zilele de sărbătoare, o ierarhie a conducerii, riturile de inițiere și înmormântare și promisiuni de accedere în veșnicie, cu sistemul lor de răsplată și pedeapsă înțeles, unul pe deplin schimonosit după chipul „Stelei dimineții” la care acești nefericiți i se închină. În anul 1877, Loja „Marele Orient” din Franța a eliminat nevoia de a crede în Dumnezeu sau de a avea nădejde în nemurirea sufletului, cu o formă pe de-a-ntregul atee de promovare a idealurilor masoneriei care s-au răspândint mai ales în țările vorbitoare de limbă latină. De exemplu, mai mult decât atât, ritualurile implică direct infamul concept de corupție a credinței creștine, deoarece Sfânta Cruce este doar un simbol al naturii și al vieții veșnice, lipsită de jertfa lui Hristos pentru păcat. INRI (Pentru creștini, „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum”, adică Iisus Nazarineanul Regele iudeilor) înseamnă pentru masoni „Igne Natura Renovatur Integra” (focul naturii întinerește pe toți) referindu-se la regenerarea (adevărului și dragostei) a omenirii de către focul sacru, la fel cum soarele regenerează natura în primăvară.
Ritualurile sunt, de asemenea, împotriva credinței catolice. În timpul ritualului de inițiere, „fratele” francmason, candidatul care își exprimă dorința de a căuta „lumină” este asigurat că va primi lumina instrucțiunii spirituale pe care nu a putut-o primi într-o altă Biserică și că va obține odihnă veșnică în „loja cerească” dacă trăiește și moare conform principiilor masonice. De asemenea, trebuie să rețineți faptul că, deoarece masoneria implică pe toți cei care nu au nicio legătură cu noțiunea de creștini, folosirea numelui lui Iisus Hristos este interzisă în cadrul lojei. Un puternic curent anticatolicism a pătruns și în cadrul masoneriei operative. Cei doi dușmani tradiționali ai Francmasoneriei au fost și continuă să fie (oarecum diminuați în prezent ) regalitatea și papalitatea. Conform Codului lor de Conduită, masonii cred chiar că Iisus Hristos, murind pe Golgota, a fost „cel mai mare dintre apostolii umanității, înfruntând despotismul roman și fanatismul și bigotismul preoţiei.’ Când cineva ajunge la gradul 30 în ierarhia masonică, numită Kadosh, persoana respectivă zdrobește cu piciorul diadema papală și coroana regală și jură că va elibera omenirea „din robia despotismului și a stăpânirii tiraniei spirituale”, potrivit tuturor mărturiilor acestora dar și a tratatelor care au problematizat această crudă realitate.
Într-adevăr, francmasonii în anul 1917 și-au sărbătorit bicentenarul mărșăluind în fața Pieței Sfântul Petru din Vatican cu pancarte care au fost inscripționate cu mesaje sinistre de genul : „Satana trebuie să domnească în Vatican. Papa îi va fi sclavul.” Francmasoneria este pur și simplu incompatibilă cu doctrina catolicismulului. Biserica Catolică le-a interzis în mod consecvent și ferm catolicilor să se alăture masonilor, ceea ce a fost reformulat de Vatican în ultimele săptămâni.
Bula papală din anul 1739 a Papei Clement al II-lea intitulată In Eminenti, a considerat francmasoneria o chestiune atât de serioasă, iar apartenența la ea atât de periculoasă, încât a impus o excomunicare automată, latae sententiae, oricărui catolic care s-a alăturat francmasonilor. Ulterior, Papa Leon al XIII-lea a scris în Humanum Genus că francmasonii au ca „scopul lor ultim… răsturnarea totală a întregii ordini religioase și politice a lumii pe care a produs-o învățătura creștină și înlocuirea unei noi stări de lucruri în conformitate cu ideile lor, ale căror baze și legile vor fi extrase din simplu naturalism.”
La 19 iulie 1974, această Congregație a scris unor Conferințe Episcopale o scrisoare privată privind interpretarea can. 2335 din Codul de drept canonic care interzice catolicilor, sub pedeapsa excomunicarii, să se înscrie în asociații masonice sau în alte asociații similare.
Întrucât scrisoarea menționată a devenit publică și a dat naștere unor interpretări eronate și tendențioase, această Congregație, fără a aduce atingere eventualelor norme ale noului Cod, emite următoarea confirmare și lămurire. Prin disciplina canonică de față a rămas în vigoare și nu a fost modificată în niciun fel; în consecință, nici excomunicarea și nici celelalte pedepse prevăzute nu au fost abrogate.
Ceea ce s-a spus în scrisoarea menționată cu privire la interpretarea care urmează să fie dată canonului în cauză trebuie înțeles – așa cum a intenționat Congregația – doar ca o reamintire a principiilor generale de interpretare a legilor penale pentru soluționarea cauzelor de persoane individuale care pot fi supuse judecăţii ordinarilor. Nu a fost însă intenția Congregației să permită Conferințelor Episcopale să emită pronunțări publice printr-o hotărâre cu caracter general asupra naturii asociațiilor masonice, ceea ce ar implica o derogare de la normele menționate mai sus.
În Declarația CDF din anul 1981 privind statutul catolicilor care devin francmasoni, Vaticanul a reafirmat învățătura anterioară cu privire la această interdicție, bazată pe întrebări reînnoite pe această temă, menționând că excomunicarea și toate pedepsele au rămas în vigoare pentru catolicii care doresc să devină masoni.
Textele ulterioare care au apărut câțiva ani mai târziu – precum Declarația privind asociațiile masonice și ireconcilierea credinței creștine și a francmasoneriei – au reiterat poziția Bisericii, remarcând „neconciliabilitatea dintre principiile francmasoneriei și credința catolică”. Papa Francisc și actualul prefect CDF, cardinalul Victor Manuel Fernández, au reafirmat învățătura Bisericii cu privire la francmasoni printr-un document din data de 15 Noiembrie 2023.
De aceea, pentru cei care se intitulează și fac parte din actuala generație de creștini, cred c-ar fi cazul ca să nu se ajungă la punctul de a ceda, de a abandona, de a nu a mai avea acea verticalitate în lupta împotriva Francmasoneriei și a demasca, de a deturna misiunea acestor malefici, cei care intensiv propagă prin tot felul de tehnici , mijloace răul și automat distrug toate valorile bimilenare ale civilizației întemeiate de credința cea adevărată în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor al BP News. Toate drepturile rezervate!
Discussion about this post