România, această Grădină a Maicii Domnului, de mii de ani a cunoscut o existență cu ipostaze diferite, în arealul traco-geto-dacic, principate carpato-danubiano-pontice, provincii, pașalâc, gubernie ale imperiilor vecine, spații de ocupație ale marilor puteri în situații de război, stat socialisto-comunist, areal de interes strategic euro-atlantic și european, spațiu de încercări și experimente politico-economico-sociale, colonie americană, europeană și a multinaționalelor.
Până acum am fost vasalii multor entități statale europene, dar nu ne-am pierdut identitatea, să sperăm că în continuare vom reuși să dăm dovadă de suveranism în condițiile existenței fluide integrate euroatlantice și europene.
Deci un spațiu râvnit permanent pentru resursele de care dispune, pentru poziția geostrategică danubiano-pontică și de invidiat prin identitatea românească istoricește multimilenar determinată. Am reușit să supraviețuim acestor vicisitudini prin unitate românească bazată pe coeziune socială, omogenitate etnică, solidaritate în situații grele, spiritualitate și tradiții perene.
Așa cum majoritatea dintre noi percep, pitorescul românesc actual impresionează și uimește prin ineditul elementelor funcționale și componentelor vitale ale societății în care trăim, completate cu forme politice atipice, aspecte decizionale hilare, toate de un colorit țipător inspirat din mediul integrat de existență, cu tot mai multe determinări de subjugare occidentală.
Cei care conștientizăm ceea ce se petrece și trăim aici în țară (dar vedem și la alții), fără a fi cinici, privim cu indignare, repulsie și tristețe frescă cu pitorească Românie actuală, pe care o avem și o suportăm zilnic în față, dar care grav ne-a făcut să devenim neputincioși în plan atitudinal corectiv.
Ne propunem ca să prezentăm așa cum sunt acum pe cei mai reprezentativi politicieni, participanți și beneficiari al politicii românești, evidențiindu-le o caracterizare proprie, pentru a se identifica mai ușor în fresca elaborată, care de fapt înfățișează vizibil și în ansamblu mediul internațional complex în care trăim și specificitățile, uneori greu de înțeles și incredibile ale societății noastre.
Vrem nu vrem, suportăm împreună o tristă realitate. Cu toate că am făcut dovada unui fond genetic excelent dintr-un trecut multimilenar, nu mai avem suficienți oameni de calitate, români adevărați cu caracteristici umane existențiale superioare, adică curajoși, inteligenți, cu educație din tradiția a câteva generații și formați profesional utili.
Unde sunt aceștia? În străinătate ca valori apreciate ori sunt mari anonimi la noi în țară, neputând să se afirme deoarece o bună parte dintre instituțiile publice și private sunt într-o prelungită și lamentabilă criză, lucrând preferențial.
Așa se face că societatea românească funcționează cu personal public de o crasă incompetența, contrafăcuți în locuri tainice, atinși prematur de maladii ale nervilor, adevărate marionete cu servilism comandat, mulți cu un grad exagerat de infatuare.
Această situație evidențiază o stare de insuficientă demografică, similară cu golurile demografice petrecute în urma războaielor mondiale, a stalinismului și a realităților de după 1989, adevărate catastrofe, când au fost distruse sau au dispărut segmente mari din pătura medie a societății, îndeosebi intelectualitate, cu calități de valoare recunoscută.
Cea mai mare pierdere s-a înregistrat în ultimele trei decenii, când o bună parte dintre conaționalii noștri au plecat „afară”, mai mult ori mai puțin oficial, aproximandu-se la 4-5 milioane de plecați. Au rămas acasă în cea mai mare măsură leneșii, infractorii și ignoiranții, care sunt puțin predispuși pentru muncă, eforturi și adaptare la cerințele societății moderne.
În fresca zugrăvită vedem cu claritate că în locul unor intelectuali de calitate au apărut fel de fel de indivizi, fără îndemânări de lucru social, adevărați primitivi unii dintre ei, dar farsori care simulează societatea civilă, o parte însemnată fiind la dispoziția mass-media cu debitatea a numeroase aberații.
Se afirmă destul de întemeiat că am devenit o națiune distrusă într-un stat eșuat. Să căutăm consecința în distrucția economiei naționale, iar cauza în dispariția și denaturarea factorului uman, cu continua sa perpetuare.
Toate cele descrise mai sus le identificăm în democrația liberală, care pe lângă neajunsuri are și lipsuri, lipsa oricărui criteriu de selecție valorică a liderilor.
Așa se întâmplă int-un stat unde scara valorică nu există sau dacă există este răsturnată și în consecință la conducerea ierarhică s-au perindat cei mai mulți trădători de neam și țară în decurs de trei decenii.
Am fost dominați de o penibilă putere politică, de o componentă legislativă tributară factorului extern, de un legislativ incompetent și politizat, la care s-au adăugat în ultimii ani non-valorile Noii Ordini Mondiale neo-progresiste prin „vedete” din multi-media gălăgioase, cu filozofeala chioră, agramate, bărbați și femei ”en vogue” etc., toți niște măscărici de circ rural.
În înțelepciunea românească se spune că „unde-i lege nu-i tocmeală, dar acum legea și justiția au preferințele lor politice. În consedința, sunt în Parlament penali cu duiumul, în posturi- cheie miniștrii cu dosare penale, în aparatul de stat persoane cu sentințe clare și chiar cu executări silite. Neîncrederea populației în justiție se exprimă prin vorbele, ei apară multinaționalele în loc să ne apare pe noi.
Din frescă nu pot lipsi liderii politici, cu suficiente taine și enigme de retardare care se împăunează și se cocoșeșc etalând un deocheat și fals patriotism, naționalism și chiar suveranism, doar pe timpul campaniei electorale, care a început deja, extrem de activi și chiar violenți pentru „ciolan”.
Multe dintre aspectele exprimate până aici au drept fundal educația și învățământul cu performanțe unice și alarmante. Ministerul de resort a scăpat informația că ar fi peste 40% analfabeți funcționali, la care se adaugă și peste 1,5 milioane de copii care au abandonat învățământul în ultimii ani. Și așa se poate explica prezența României pe ultimul loc în Europa la lecturarea de cărți pe cap de locuitor. Credem că nu aceeași situație este și la jocul de cărți, având în vedere numărul foarte mare de facilități în cazinouri.
Ce este acum România? Un stat din NATO și UE, care are drept piloni de susținere firme, corporații multinationale și chiar elemente ale unor guverne străine, fiind puși în cea mai jenantă situație de a nu găsi răspuns la întrebarea ce mai este românesc? Suntem, prin „bunăvoința” factorului politic „național” într-un grad de ocupație străină economico-politico-militară, o adevărată enclavă la marginea confruntării militare est-vest.
Dar cum apare în frescă politicianul român? Cu o mâna la cap, cu cealaltă într-o traistă plină, care atârnă pe burtă și un zâmbet de șmecheraș deștept de la târg, care a vândut și înstrăinat tot ce ținea de economic la nivel strategic în țară, la preț de casă la bursele din străinătate. Concomitent a favorizat companiile străine în defavoarea celor românești, aspectul cel mai grav fiind permiterea scoaterii profitului din țară a societăților străine.
Politicianul militar român este în ținută de ceremonie, cu centură cu tricolor și nu crede că a distrus și limitat Sistemul Național de Apărare prin achiziționarea de mijloace de lupta pentru categoriile de Forțe Armate Old Timer și tehnică militară pensionată de vânzător.
Aceste persoane sunt actorii care au reușit divizarea premeditată și orchestrată a populației noastre pe criterii politice și interese de grup.
Cum a fost posibil așa ceva? Ne întrebăm cu mâhnire românească. Conducerea politico-militară sau strategică, având în frunte pe Președintele României, au devenit cu timpul marionete, manifestând un adevărat autism decizional, etalând cu nonșalanța unor trădători multă prefăcătorie, cu multe caracteristici de insipid, incolor și inodor în discursuri și comunicare în general, toți și deopotrivă pot fi etichetați că trădători de Neam și Țară. Asta este România acum?!
Cele exprimate până acum, ne determină poate să radem, gustând gluma și umorul autorului, dar nu putem rămâne pasivi în continuare, trebuie să luăm atitudine individuală și mai ales colectivă.
Discursul politic al celor mai mulți politicieni și oameni politici este plin de inepții de politician, de la denunțare de tratate, anexarea de teritorii, negocieri de unire, ieșirea din angajamentele asumate, nationalizari, confiscări, arestări etc., care exprimă atât un cinism bazat pe populism personal sau colectiv, cât și o prostie monumentală și foarte periculoasă, punând România în situații ingrate.
Multe dintre ideile exprimate de aceștia pot ușor fi catalogate că viziuni cu enormități radicale, soluții irealizabile și care mai mult încurcă. Este greu de dedus pe cine vor să „convingă„ sau doresc numai să păcăleasca o parte din electorat ori fac parte din filozofeala cu care au fost învățați până acum.
Probabil se mizează pe acea parte din populație (ascultători radio și privitori tv) care nu gândește, fiind sensibilă la „știri bombă” însoțite de reflecții naționaliste. Aparent, această populație se înscrie în cinismul popular, dar noi credem că pe undeva este și sinceritate, fapt ce poate fi chiar mai grav dacât prima trăire, adică cinismul. Nu dorim să jignim pe nimeni, dar a pune urechea și mintea la pasajele politice deocheate ale unor politicieni înseamnă să fii „stupid people” sau chiar mai rău.
Afirmăm cu tărie că erorile din discursul politic pot crea probleme în relațiile internaționale ale țării. Acum, în contextul confuz și periculos omnidirecțional pentru România nu avem nevoie, nici de propagandiști, nici de idioți utili și cu atât mai mult de populiști îndărătnici și proști sentimentali.
În această privința s-au făcut propuneri interesante în multimedia, dintre care cea privind „necesitatea ca politicienii români să accepte să își ia consilieri mai deștepți decât ei ”poate fi și o glumă bună, deoarece noi nu credem că politicienii noștri orgolioși vor accepta așa înjosire.
Fresca descrisă are și ceva mai deosebit și anume modul cum politicienii, oamenii politici și structurile politice înțeleg conceptul de suveranism și cum sunt preocupați să-i aplice.
Suveranismul presupune gândire, concepții, persoane, societate civilă și partide, care să-l îmbrățișeze în politica lor pentru a justifica că știu despre ce este vorba. Este nevoie de construcții politice de partid pentru un cadru de dialog clarificator și activ, pentru a genera suficientă coerență a discursului cu apelarea suveranismului românesc.
Putem conchide că suveranismul românesc se construiește de la baza (societatea civile cu fundații), apoi structuri politice care conlucrează în alianțe, convenții, blocuri etc. continuând cu diferite forumuri de gândire și reflecție, care toate să susțină și să încurajeze factorul decizional național în toate acțiunile sale externe, generând astfel o adevărată și activă mișcare suveranista la noi.
O insuficientă atitudine politică suveranistă poate genera apariția unor coaliții progresiste de tipul „Salvați România”. Adică, un suveranism luminat, de care are nevoie România pentru evoluțiile viitoare, nu se poate baza numai pe metale nobile false (AUR ), pe SOS-uri picante în compoziții țipate și rigide sau pe alte construcții ale unor partide care cred că au găsit cheia succesului elctoral 2024.
Este bine să urmărim și evoluțiile posibile prilejuite de alegerile din țările vecine (Turcia, Serbia, Ungaria, Bulgaria) pentru că experiența „de afară” poate prinde bine și poate avea utilitatea dorită, dar și în concordanță cu deciziile Rusiei și clarificările Chinei.S e poate evita posibilitatea apariției în campania electorală a scenelor de spectacol politic de prost gust.
Gl. bg. (ret.) prof. dr. Constantin ONIȘOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar General Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post